Această emoție emanată de aderarea României la spațiul Schengen este utilă societății românești.Transformată în dezamăgire, românilor nu le pică bine acest refuz. Ba mai mult îi duce cu gândul că suntem o țară de periferie, o țară în care state precum Austria s-au jucat și încă o fac pe teritoriul nostru.
Din păcate, URA împotriva Austriei, poate și a Olandei, nu este pe deplin justificată. Sentimentul acesta de respingere ar trebui să-l contabilizeze Klaus Iohannis și cei care se uită la el ca la un soare. Tot așa cum gravitează în jurul lui. De la numirea unor ambasadori care nu pot face nimic mai mult decât să distrugă și amintirea unei politici externe optime pe care România a reușit să și-o clădească în alte contexte, la promovarea unor amante sau băieți buni în funcții importante, Klaus Iohannis a reușit să distrugă mult din România. În amintirea lui nu va rămâne nimic pozitiv. În fond, regimul Iohannis demonstrează în aceste zile că nu are onoare și demnitate. Dacă ar fi avut și-ar fi asumat eșecul și ne-ar fi lăsat în pace. Sau poate, unii dintre ei sunt puși și nu pot pleca când vor?
Această colaborare dintre politic și mass-media este prea toxică în zilele noastre pentru a trezi o societate fără speranță. Faptul că bugetul pentru educație de anul viitor este de doar 2,1% din PIB (în lege pentru educație este prevăzut 6%) ar trebui să-i deranjeze pe români mai mult ca votul Austriei. Această Românie Educată distruge pas cu pas, consistent, din generațiile viitoare. Din păcate, românii nu sunt interesați de educație.
Este foarte simplu să înjurăm Austria când în principiu ar trebui să vedem cauza. Iar cauza, oricum am analiza situația, o găsim la București. Avem un președinte care nu e luat în considerare în Europa (nu că în alte zone ar fi apreciat) care după ce un mandat s-a luptat cu PSD și ”Justiția coruptă promovată de acest partid”, l-a adus la guvernare. De partea cealaltă l-a epurat pe Orban și Cîțu și printr-o metodă totalitară l-a înscăunat pe Ciucă, un general care s-a folosit de Justiție pentru a nu i se mai verifica teza de doctorat. Că are frânturi de logică și că nu poate mai mult cred că este evident pentru toți. Lângă el, Klaus și-a pus consilierul la Ministerul Afacerilor Externe unde nu avem vreo strategie diplomatică. Predecesorul său, T. Meleșscanu a avut același rol.
De ani și ani de zile România promovează consolidarea U.E. și NATO! Rezultatele le vedem acum. Vorbele goale din aleea Alexandru sunt atât de vizibile azi când nepotismele și promovările făcute de acești politruci care ne conduc se conteabilizează într-un trai mai greu și umil pentru români. Spre exemplu, numirea lui Muraru, ambasador în SUA sau a directorului ICR la Londra au fost receptate de români ca amuzament! Ambasadorii promovați de K. Iohannis nu au fost numiți pe criterii de zonă, cultură sau abilități personale (în cazul în care le-ar fi avut) ci parcă trași la bilețele.
La interne, îl avem pe Lucian Bode, un zâmbet de om. Un plagiator ca oricare altul. Mai mult, unii dintre analiștii din presă au făcut parte din comisia sa de doctorat. Un om la fel de șters ca Aurescu, Ciucă sau Iohannis.
Când România nu știe să spună NU, când românii nu au o strategie, când sunt lăsați în voia sorții, ne demonstrează ceea ce toți știm și anume că nu trebuie să avem așteptări de la alții ci este nevoie să ne bazăm doar pe noi și doar pe noi. Orice altă abordare este greșită!
Parteneri ”noștri” care știu principiile U.E., nu vor să le aplice și în cazul României. Faptul că la nivelul U.E. nu au existat poziționări reale din partea statelor precum Germania sau Franța demonstrează că acei jurnaliști care perorează că România este respectată în U.E. sunt pe post de transmițători. În fond, de data acesta a fost Austria. Cine ne garantează că data viitoare nu va fi alt stat care va bloca aderarea României?
În fond, pentru a deveni un stat normal ar trebui să ne resetăm poltica internă și externă. Să investim în educație și sănătate iar în diplomație să se ințeleagă că lumea este mai mare iar relațiile externe se pot constru pe baza unor relații economice reciproc avantajoase. În cadrul U.E. și NATO să știm să spunem NU, să avem interese și noi în statele partenerilor noștri și nu doar să propunem România ca spațiu de investiții pentru alții.
Care este intelligence-ul clasei poltice? Ce face clasa politică pentru noi? La o analiză sumară, oricine îl poate înlocui pe K. Iohannis sau pe oricare altul. Zâmbetele clasei politice cât și tâmpenia #StandWithUkraine afișată pe pagina de socializare a președintelui sau a ambasadei conduse de Emil Hurezeanu, un intelectual din aceeași fibră a caracterului cu președintele Iohannis ne demonstrează că preocupările conducătorilor de la București sunt total diferite de cele ale românilor.
Mecanismele U.E. poate ar trebui regândite. La ce folos că Parlamentul U.E., Comisia Europeană, grupurile parlamentare, președintele C.E. și a parlementului european s-au pronunțat pentru aderarea României la spațiul Schengen dacă un ministru de interne se pronunță împotrivă? Este normal ca 27 de state membre să gândească la fel? Dacă un singur personaj poate bloca coeziunea U.E. atunci nu vorbim despre democrație ci despre autoritarism! Gânditorii Ciolacu, Ciucă și Iohannis și-au demonstrat pe deplin valoarea.
Dacă România a fost abandonată în privința Schengen ce ne garantează că nu va fi lasată de izbeliște în cazul în care Rusia ne-ar invada?