În Colonizatori în Colonie am încercat cu argumente să demonstrez de ce nu evoluăm ca stat. Să găsesc rațiunile pentru care nu ne evidențiem în niciun domeniu existențial. Să explic de ce nu avem infrastructură demnă de un stat U.E., de ce nu avem o strategie militară demnă de un stat NATO, de ce Parteneriatul Strategic cu S.U.A. este doar într-un singur sens. De ce avem vize pentru S.U.A, de ce nu suntem în spațiul Schengen sau în zona Euro.
Am explicat că suntem un stat în care ambasadorii își permit să premieze diferiți politicieni sau procurori. Am subliniat că ambasadorii își ies din atribuții și emit declarații politice, lucru care încalcă clar principiile Convenției de la Viena. Am zis să rămână în istorie și oportunismul acestor politicieni care au fugit la Bruxelles pentru a protesta împotriva sistemului legislativ al acestui stat. Care au protestat împotriva sistemului juridic până când au ajuns la Putere, după care nu au mai avut probleme cu Justiția!
Ideea de Colonie mi-a venit după schimbarea legilor jocului în timpul jocului: lista lui Ponta de la Barroso, referendumul lui Băsescu ( nu 50% plus 1) etc. Am subliniat că este bine că suntem în NATO și U.E. dar că acceptăm tot ce vine de la centrul acestor Alianțe fără să ne punem întrebări, fără să legăm argumente, fără să folosim aceste Alianțe pentru binele comun. Procentul scăzut al fondurilor europene coroborat cu cotizația țării noastre la fondul U.E. nu este unul optimizat.
Am încercat fără părtinire să explic că Legile Justiției nu au treabă cu ceea ce președintele României a stabilit El că au. Legile Justiției: 303, 304 și 317 sunt legi care stabilesc bucătăria internă a sistemului juridic! Azi, la rece, vedem că Dragnea nu a scăpat de închisoare! Cu ajutorul istoriei am adus mărturii că votul este emoțional, că înțelegerile subterane între partide și mass-media sunt afaceri profitabile pentru ambii. Cu ajutorul acestor înțelegeri, electoratul rămâne captiv în fața televizoarelor din care reies aceleași fețe perindate pe la toate posturile. Ori suntem unici ori avem jurnaliști care se pricep la orice. Îndrăznesc să cred că sunt subiecte stabilite de ”patronii de trusturi” și liste de oameni cu păreri care au menirea să le promoveze. Zilnic, aceleași subiecte, în diferite chei…
Am dezvoltat câteva idei pe parcursul acestor pagini: calitatea umană a politicienilor, lipsa culturii, calitatea dezastruoasă în care a ajuns Ministerul Educației Naționale (!!!) și tragerea pe dreapta a unui sistem care funcționa: cel diplomatic!
Am vrut să trag un semnal de alarmă. Știm ceea ce nu avem, știm ceea ce ne lipsește și știm ceea ce ar trebui să avem. Să avem o societate care să nu fie dezbinată, să avem un sistem educațional care să funcționeze, să alegem politicieni inteligenți, să ne regăsim modelele care să contureze dezvoltarea țării. Poate mulți îmi veți reproșa naivitatea de a crede că moralitatea, valorile și principiile sunt esențiale în politică. Poate, aveți dreptate….
Am făcut o pledoarie pentru ISTORIE. Am explicat cât de importantă este cunoașterea acestei materii pentru clasa politică. Cât de important e să te cunoști ca individ, ca individ ce-ți este dată calitatea de cetățean de această țară. Și cât de penibil este să nu te cunoști, să nu-și cunoști țara pe care ….din păcate o reprezinți.
După toate experimentele turnate pe acest tărâm, m-am oprit la cel al lui Klaus Iohannis. Am încercat să explic cum de am ales un ins care nu poate vorbi liber – rațional, care nu a ținut o conferință de presă liberă în aproape opt ani de mandat, care are probleme de etică ( cele șase case, grupul etnic german, etc) care nu va lasă nimic în urma sa ci doar tristețe, regrete și o urmă de speranță, că poate va fi mai bine cu următorul președinte. Dar, să nu uităm milioanele de oameni distruși emoțional, financiar, milioanele de oameni care în timpul mandatului său au părăsit România. Și cum, tu ca reprezentant al României să nu empatizezi cu românul simplu, românului căruia-i datorezi acea demnitate! Cum să mergi la schi când ard la propriu oameni?
Am încercat să explic de ce acest președinte vitregit de bun simț, de moralitate, de calitate, de viziune și empatie a promovat oameni greu de catalogat în funcții esențiale în statul român. Oameni care nu au experiență administrativă, politică precum Cîțu, Ciucă, Orban. Vîlceanu, Alina Gorghiu, Cioloș, Raluca Turcan etc. și gașca lor s-au văzut peste noapte instalați în funcții care ne hotărăsc nouă destinul. Ne influențează viața prin împrumuturile pe care trebuie să le plătim toți după deciziile din pixul lor. Oare s-au împrumutat că așa le-a fost impus, oare s-au împrumutat pentru comisioane? Oare s-au împrumutat doar din prostie? Oare au schimbat ghidurile intenționat pentru a păstra nivelul scăzut de atragere a Fondurilor Europene?
Tot în paginile acestui volum de publicistică am subliniat că PSD a devenit o anexă a sistemului lui Klaus Iohannis. Marcel Ciolacu, în loc să vadă o strategie în mai mulți pași, s-a oprit pas cu pas la primul PAS, și a acceptat această Alianță în loc să ne facă un bine și să schimbe, prin referendum ceea ce ne afectează cel mai mult: Președinția actuală.
Timpul trece, facturile cresc, guvernul se face că se luptă cu firmele din energie, sărăcirea populației este în linie dreaptă iar viitorul cu acești aventurieri este previzibil.
Ați văzut de la vreun lider politic empatie? Scuze? Nesiguranță în ceea ce privește o decizie? Am văzut doar hotărâre! Doar certitudini! Doar idei care nu rezonează cu așteptările oamenilor!
Pentru că alegem oameni care nu simt românește sau își doresc dar nu pot. Nu au pregătirea necesară, nu știu cum să pună în aplicare planuri pentru dezvoltare, nu știu cum să creioneze o legislație care să nu facă obiectul unor contestații permanente. Pentru că istoria ar trebui să-i oblige, să-i doară! Să nu aibă sentimentul permanenței, să aibă satisfacția realizărilor! La ce bun să treci prin funcții, dacă în urma ta nu a crescut ceva care să producă schimbări pozitive?
Acest volum subliniază o concluzie importantă: dacă nu alegem OAMAENI pregătiți, oameni cu simț patriotic și moralitate, și peste zeci de ani, ne vor da de gândit aceleași probleme!
Concluzia volumului este simplă: fără EDUCAȚIE, ne afundăm și mai mult în propriile noastre neajunsuri! Mi-ar plăcea să nu mai avem oameni agramați ca Anisie în Guvern, sau în Comisiile din Parlament, să nu mai avem politruci ca Sorin Cîmpeanu la Ministerul Educației. Să-i lăsăm pe specialiști să ne creioneze o strategie pentru învățământ, să-i ascultăm, să nu mai politizăm educația!
Să nu mai avem un sistem de promovare pe bază de medii ci pe specializări. Să nu mai punem presiune pe elevi, care se văd nevoiți să vâneze note maxime la toate materiile ci să revenim la acel învățământ pe bază de examen.
Și cel mai important, să redăm motivația și încrederea dascălilor de a-și regăsi vocația!
Acest volum de publicistică reprezintă, poate, vocea unită a milioane de români care încep ușor, ușor să se simtă patrioți fără țară, care văd cum ceea ce îi reprezintă se transformă în fiecare zi într-un copy-paste al unor politici, idei și concepte care nu doar că nu funcționează, dar nici nu rezonează cu spiritul, demnitatea și capacitatea românului de a crea, ci vine să știrbească din libertatea de a fi ceea ce ne e dat să fim: ROMÂNI.
Este aproape dureros să vorbim despre demnitatea națională atunci când ne ghidăm întreaga dezvoltare din perspectiva unor ageamii care ajunși în funcții de înalți demnitari, uită unul dintre cele mai importante principii: demnitatea.
Cuprinși de furie și deznădejde, uneori, uităm că dincolo de ipocrizia politicienilor, de jocurile lor de culise și de partidele deja vândute înainte să fie programate există puterea fiecăruia dintre noi. Uniți de aceleași credințe, de aceleași idealuri și de aceeași istorie, noi putem face să apară schimbări acolo unde mizele sunt gata făcute, dar cuvântul cheie, este Unitate.
Cartea se găsește în librăriile Alexandria: