Pe 7 iunie 2015 au avut loc alegeri parlamentare în Turcia. Dincolo de cuvântul democrație, care în ultimele luni l-am auzit de la toți politicienii turci cu un rol predominant sau mai puțin implicați rămâne o întrebare simplă pentru statul turc, pentru poarta către Orient: de ce în niciun stat musulman nu a existat și nu putem spune că există democrație?
În Turcia musulmanii sunt într-un procent de peste 95%, instituțiile statului sunt similare cu cele din Europa, legile în majoritatea lor sunt asemenea însă mentalitatea, gandirea, concepțiile, viziunea vin în contradicție cu principiile democratice.
În Turcia generalul Mustafa Kemal Atatürk este simbolul democrației. Armata este garantul ordinii constituționale. O republică de nici 100 de ani a cunoscut trei lovituri de stat (1960, 1971, 1980) ceea ce arată că practic este departe de un regim democratic. Carențele democrației turce ne lasă fără cuvinte atunci când știm că a vorbi negativ despre Musfata Kemal Atatürk reprezintă infracțiune și se pedepsește cu amendă sau poate merge și către răspundere penală.
Turcii au fost chemați pentru a 25-a oară să își aleagă parlamentarii. La acest scrutin au putut participa 53 7653 231 de cetățeni cu drept de vot. 20 de partide și 165 de independenți au încercat în campanie sa-și convingă cetățenii. 1 103 258 de persoane au făcut vârsta necesară pentru a vota pentru prima dată.
Președintele Recep Tayyip Erdoğan s-a implicat activ în aceste alegeri. Zilnic a susținut mitinguri, discursuri, a dat interviuri, a mers în comunitățile turcești din afara Turciei pentru a-i îndemna pe conaționalii săi să voteze AKP! Celor care i-au reproșat că face campanie alături de partidul său le-a dat o explicație lipsită de inspirație și anume că este dreptul său să-și împartă ideile cu cetățenii săi. Alături de el, într-un scop comun s-au implicat majoritatea mediei din Turcia, excepție făcând ziarul Zaman, postul Samanyolu și trustul Doğan. Tirurile care transportau echipamentele televiziunii publice, TRT erau inscripționate cu mesaje ale partidului AKP. Conform legii și în Turcia Președintele este peste partidele politice conform Constituției. Dar asta nu a contat!
De aceea Turcia în clasamentul World Press Freedom Index pe 2015 ocupă locul 149 din 180. A fi gazetar în Turcia în această perioadă și a critica guvernul sau Președinția reprezintă un mare risc. Exemple stau cei care au fost privați de libertate din aceste motive.
Conform legii electorale, partidele pentru a accede în Parlamentul unicameral trebuie sa strângă 10% din voturi. Una din problemele cu care se va confrunta AKP (care se identifică cu Recep Tayyip Erdoğan) este intrarea HDP, partidul kurzilor care a depășit pentru prima dată pragul electoral și va intra în Parlament.
Acum după ce partidul kurd a intrat în Parlament rămâne întrebarea dacă Recep Tayyip Erdoğan face aliantă cu ei. Kurzii îi pot oferi regimul prezidențial doar în schimbul unei largi autonomii. Un scenariu fierbinte cu urmări greu de anticipat în acest caz.
Conform Tratatului de la Lausanne (24 iulie 1923) în ceea ce privește minoritățile etnice de acest statut beneficiază grecii, armenii și evreii. Kurzii nu sunt considerați minoritate. De aceea entuziasmul kurzilor este de înțeles dar greu de gestionat.
Majoritatea opoziției cât și din partidul aflat la guvernare își pregătesc strategia cu gandul la noi alegeri care pot fi în toamnă sau cel mai probabil anul viitor. Rezultatul acestor alegeri este: AKP – 40.7% respectiv 254 parlamentari, CHP – 25.2% respectiv 132 parlamentari, MHP –16.5% respectiv 82 parlamentari, HDP – 13% respectiv 82 parlamentari. Cum turcii pleacă de la premisa că între adversarele partidului AKP nu se poate forma o alianță cel mai probabil se va merge pe un guvern minoritar care va sta la mâna opoziției. Ceea ce pentru Turcia este mai mult decât binevenit.
De altfel în campania electorală Erdoğan și-a impus ca la aceste alegeri AKP să strângă 400 de parlamentari iar primul său ministru a promis că în cazul în care nu vor câștiga numărul de parlamentari pentru a opera modificările dorite de către Președinte își va da demisia. Ceea ce încă nu s-a întâmplat.
De la înființarea AKP acesta a crescut treptat: în 2002 – 34,42% , 2007 – 46,58% , 2011 – 49,83%. Iar anul trecut Erdoğan a fost ales președinte cu 52%. Chiar dacă AKP a câștigat alegerile de ieri cu 40.7 % cei din partid cât și președintele sunt conștienți ca au pierdut. Au pierdut încrederea oamenilor iar de acum înainte vor sta la mâna Opoziției. Partidele sunt deja cu gândul la noi alegeri unde AKP cu siguranță va scădea în opțiunile de vot. Interesant că locomotiva AKP, Recep Tayyip Erdoğan nu a apărut în public, nu a dat nicio declarație și funcție de interes, se comportă ca un președinte care este de data aceasta peste partidele politice.
Pentru președintele turc miza principală era ca partidul său să câștige 367 de mandate dintre cele 550. Pentru a putea schimba Constituția care să-i ofere puteri prezidențiale avea nevoie de aceste voturi. Cu 367 voturi pentru se întruneau cele 2/3 necesare schimbării sistemului politic fără referendum. Cum partidul lui Recep Tayyip Erdoğan nu a reușit să strângă 367, îi rămâne posibilitatea de a căuta alianțe. Care azi par greu de imaginat.
Legea spune că dacă între 330 – 366 de parlamentari se pronunță pentru schimbarea Constituției se organizează referendum. Desigur, în litera legii președintele poate uza de dreptul său de a nu semna propunerea iar dacă Parlamentul o retrimite și a II-a oară președintele o poate trimite către Curtea Constituțională. Desigur nu aceasta este interesul președintelui.
Recep Tayyip Erdoğan și partidul său au ajuns la sfârșitul unui ciclu. Trebuie să înțeleagă că nu vor putea obține toată puterea, că în sprijinul ideii democratice este normal să formeze o coaliție în care deciziile nu se mai iau de către o singură persoană. În plan personal a pierdut, visul său de a deveni un președinte într-o republică prezidențială nu mai este de actualitate.
Urmează o perioadă de tatonări, de negocieri, de planuri, de strategii. Vom vedea ce decizie vor alege partidele politice. Posibil presate de bursă care a început ziua cu o scădere de peste 10%.