Nu este pentru prima dată în istorie când nulitatea intelectuală completată cu sentimentele de masă puternice (ură, disperare, radicalism) a dobândit putere politică. Perioada de criză definită ca dezintegrare a instituțiilor, insecuritatea ”liderilor„ slăbirea constantă a statului au definit societatea românească în ultima perioadă. Din păcate, acești lideri de azi ai noștri nu au carismă, nu au creativitate, nici măcar o minimă decență.
În fond, alegerile vin, iar grupările politice sunt nevoite să desemneze candidații! Unii, majoritatea dintre ei, vor să încurce sau să creeze acea diversitate prin care o paletă cât mai largă dintre români să se simtă reprezentați.
Este pentru prima dată în istorie când președintele în exercițiu a refuzat orice dezbatere electorală! Nu a fost interesat de a comunica cu oamenii neselectați, votanții care-și doresc să-l vadă și să-l asculte pe președintele actual și viitor. Aceste alegeri sunt așa cum și-a dorit Klaus Iohannis! Iar în turul al doilea a intrat cu cea pe care o dorea! Nu a depus un minim efort pentru al doilea mandat!
Cum explicăm scorul așa de mare al lui Klaus Iohannis, în aceste condiții?
Apariția unor candidați de tip iepure au dizolvat treptat ideea de identitate națională și de ordine socială. Pe fondul acestor idei au apărut mișcări pe solul fertil al forțelor politice. Evident, cu scopul de a completa jocurile politice, de a răsturna vechile grupări politice, partide, pentru a le înlocui cu altele noi. Foarte puține partide din 1990 au rezistat până azi. În fond partidele sunt formate din oameni, dar strategia era de a înființa partide noi, cu oameni vechi. Astfel, societatea avea și are alternativă!
Partide gen ALDE, PMP, USR, PLUS, PRO România sunt parte din această logică. Toate aceste partide au propus candidați fără personalitate iar cei bine intenționați, pe logica de a nu-și anula votul, au mers pe ”stabilitatea” oferită de Klaus Iohannis, spre acea ”Românie normală” de parcă azi nu suntem un stat normal.
Spre exemplu, un mic fragment al istoricului M Stürmer care cred că se potrivește și situației actuale:
Suntem la începutul unei epoci noi, caracterizate printr-o mare nesiguranță, criză permanentă și absența oricărui gen de statu quo… Trebuie să ne dăm seama că ne aflăm într-una din acele crize ale istoriei lumii (României n.a.) pe care le-a descris Jakob Burckhardt. Nu este mai puțin semnificativă decât cea de după 1945, chiar dacă astăzi condițiile inițiale pentru depășirea ei par mai bune. Astăzi nu există învinși și învingători nici chiar în Europa răsăriteană.
Aseară, președintele Klaus Iohannis de la pupitrul PNL a ținut să ne arate că se luptă cu PSD-ul și a cerut sprijinul partidelor de dreapta pentru turul doi. În special pentru distrugerea unui partid care a luat un sfert din voturile cetățenilor.
Să distrugem PSD! Acesta este îndemnul președintelui ales democratic. Nu să nu votăm PSD! Același președinte care candidează pentru încă un mandat, în condiții democratice, își dorește parcă mai mult să dispară un partid decât să urmeze o strategie dintr-o Românie normală. Apelul dispariției PSD enunțat de președinte Iohannis, a unui partid care nu încalcă legile în vigoare, ales democratic de aproape jumătate de țară la alegerile parlamentare din 2016 este un lucru grav într-o țară care se consideră democratică. Văzut din altă perspectivă, putem înțelege cât preț pune pe pluralismul politic președintele.
Cauzele pierderii guvernării PSD sunt simple. Promovarea unor persoane cu multe lipsuri coroborate cu dezastrul în privința comunicării au arătat că peste 45% din Parlament nu este suficient să te menții la putere. Azi, Viorica Dăncilă a reușit un scor foarte bun pentru ea. Practic, scorul ei ne arată că indiferent cine intră în alegeri din partea PSD, fără nicio calitate, are între 20 și 25%. O lecție pentru PSD care dacă înțelege că trebuie să o schimbe pe Viorica Dăncilă după turul doi, poate trece ușor de pragul de 30%. (pentru cei care îi consideră pe votanții PSD proști, săraci etc, trebuie să știe că votul este universal și egal iar strategii angajați de PSD ar trebui să combată această imagine). Un plus pentru Viorica Dăncilă l-a reprezentat și faptul că un segment dintre alegători s-au temut de tăierea salariilor, pensiilor sau creșterea prețurilor la energie.
USR a primit cea mai dură lecție în aceste alegeri. A înțeles sau ar trebui să înțeleagă că ideologia omului nou nu prinde în România. Nu este suficient să refuzi guvernarea, să vrei totul sau deloc, să duci o campanie în care să nu-l critici pe principalul contracandidat dar să vrei să ai șanse reale. Fără primari, fără consilii județene, fără un aparat de partid real, acest partid a crescut probabil până la apogeul realizat la alegerile europarlamentare. Aroganța conducerii USR/PLUS au dus acest partid nou în afara șanselor către președinție.
Partidele de gen ALDE, PRO România sau PMP și-au arătat limitele. Funcție de acest rezultat, există marea probabilitate să nu facă pragul electoral la alegerile locale și parlamentare în caz că nu se vor pulveriza până atunci. Scenariul care a reușit în Ucraina, cu actorul președinte, în România nu a reușit. Cele două partide, unite la ordin și-au terminat Alianța în căutarea unei alte sinecuri prin fuziunea cu partidele pe val. Mircea Diaconu, Călin Popescu Tăriceanu, Victor Ponta nu vor mai juca în mod normal în scenarii care să conteze.
Ca în orice alegeri de gen, românii votează sentimental, pe baza unor așteptări iluzorii. Ca în fiecare campanie electorală pentru președinție, urmează o speranță în reușita celui ales completată cu creșterea progresivă a dezamăgirii, deja obișnuită.
Până la alegerea lui Klaus Iohannis, românii au două săptămâni să constate strategiile actorilor de la locul trei în jos și repoziționarea lor. Între România a românilor și o Românie normală! Sau între răul cel mai mic și reaua cea mare!
Adio alegeri anticipate!