După ce a câştigat alegerile prezidenţiale, Recep Tayyip Erdoğan şi-a propus schimbarea sistemului juridic, care era unul democratic secular, şi renunţarea la separarea puterilor în stat. El a transformat instituţiile statului în instituţii ale partidului, instaurând un regim autoritar.
„Escrocheria secolului” a ieşit la iveală abia anul trecut în urma investigaţiilor de corupţie de pe 17-25 decembrie care au accelerat acest proces de transformare.
Regimul lui Erdoğan a făcut tot ce era necesar pentru ca dosarele de escrocherie să fie închise, aşa că în ultimul an de zile au fost realocaţi aproximativ 100.000 poliţişti şi aproape 1.000 alţii care au fost concediaţi pentru realizarea dosarelor de escrocherie şi critici aduse guvernării. Colegiul poliţiştilor şi Academia au fost închise. În locul lor au fost numiţi în funcţii absolvenţi de facultăţi care, în urma unui curs ce ţinea 4 săptămâni, au devenit poliţişti.
Consiliul Superior al Judecătorilor şi Procurorilor din Turcia (HSYK) a făcut propagandă în timpul alegerilor; HSYK a numit persoane care se supuneau controlului său pentru a da hotărâri judecătoreşti. Noul HSYK a realocat 1.8000 de judecători şi procurori. Au fost concediaţi 50 de procurori care investigau dosarele de corupţie şi terorism. Înafară de asta, dacă judecătorii şi procurorii nu luau hotărâri după cum dorea noul HSYK, nu numai că erau concediaţi, dar li se oferea şi pedeapsa exilului.
Erdoğan şi-a construit propriul Tribunal al Magistraţilor care face parte din „tribunalele proiectului” său şi în care erau judecaţi opozanţii pentru a li se acorda pedepse. Tribunalele independente din fiecare provincie au fost desfiinţate. Astfel au creat simpatizanţii guvernului împreună cu judecătorii un sistem judecătoresc tip monopol. Inculpaţii care contestau hotărârile luate trebuiau să se adreseze unui tribunal superior din care făceau parte membri din acelaşi partid de monopol.
Cei care obiectau nu aveau altă alegere decât să apeleze la un sistem cu circuit închis. (De exemplu: Judecătorul din Tribunalul 1 al Magistraţilor din Istanbul, Bekir Altun, a intentat proces unui număr de 220 de jurnalişti care au efectuat postări pe Twitter. Obiecţiile au fost făcute Tribunalului al 6-lea al Magistraţilor. Judecătorul le-a respins, iar noua obiecţie trebuia depusă aceluiaşi judecător din Tribunalul 1!)
Au fost înregistrate părerile familiale, religioase şi politice ale lucrătorilor din toate instituţiile statului. În loc să se numească în funcţii personal după criterii obiective, s-a trecut la un sistem de interogare.
Statul a început să deţină controlul tuturor instituţiilor: Poşta, Agenţia pentru Sănătate şi Siguranţă Socială, Căile Aeriene Turceşti şi Căilor Ferate şi obţine informaţii cu ajutorul Securităţii despre toate lucrurile efectuate de cetăţeni, dreptul la viaţă privată fiind încălcat.
Securitatea din Turcia (MIT) a renunţat la legea pe care o respecta. Înafară de asta, reprezentanţii MIT nu au mai fost judecaţi şi s-a renunţat la dosarele lor. MIT a mai fost implicată şi în atacuri armate înafara ţării. Persoanele acuzate de spionaj erau interogate de MIT. Aşadar, cazul unui individ opozant acuzat de spionaj şi trimis tribunalului stabilit în prealabil, era transferat apoi MIT-ului. Dacă acea persoană era ucisă în timpul desfăşurărilor de forţe sau dacă în timpul interogatoriului era torturată, ea se confrunta cu o armură legală ce nu putea fi trasă la răspundere. (De exemplu: Uciderea a trei cetăţeni kurzi opozanţi în Paris de către Omer Guney, angajat al MIT. Sursa: Der Spiegel
Aşa cum s-a întâmplat în cazul legislaţiei MIT, s-a decis închiderea gurii tuturor opozanţilor. Aceia care săvârşeau astfel de fapte sau care semnau rapoartele, erau protejaţi prin noile legi adoptate. Pe scurt, aceia care participau la “vânătoare de vrăjitoare” erau răsplătiţi cu protecţie judecătorească şi legislativă.
Site-urile de socializare ca Youtube şi Twitter au fost închise pentru o perioadă. Mai apoi, Internetul a fost deschis după ce s-a realizat un sistem de filtrare a tot ceea ce postau cei care se conectau la el.
Un jurnalist (Sedef Kabaş) este încă judecat şi riscă o pedeapsă cu închisoarea de 5 ani de zile pentru că a denunţat un judecător ce i-a respins dosarul de corupţie înaintat (vezi Romania Libera)
O jurnalistă olandeză a fost reţinută chiar în ziua în care Ministrul de Externe al Olandei se afla în Ankara. Un elev de liceu a fost reţinut pentru o postare pe Twitter în care îl mustra pe Erdogan. RL
Prim Ministrul Turciei a spus că moartea lui Berkin Elvan în vârstă de 14 ani, care a fost ucis în timpul protestelor Gezi – când mergea să cumpere pâine de la magazin – nu va afecta economia ţării. Afirmaţia sa a fost întâmpinată cu ură şi dezgust. Hurryiet
Noul sistem legal instaurat de Erdogan are ca ţintă nu numai indivizii opozanţi, ci şi presa de opoziţie. Organele de presă care condamnă faptele de corupţie şi se opun lipsei cadrului legal s-au confruntat cu descinderi în urma cărora s-au adus acuzaţii de terorism. Împotriva lor s-au deschis procese. (RL)