Anul acesta se împlinesc 159 de ani de la Unirea Principatelor. Unul dintre momentele determinante din istoria noastră. Ideile iluminismului, eforturile elitelor, revoluțiile din 1848 au creat premisele Unirii din 24 ianuarie 1859. Au urmat o serie de reforme, apariția învățământului gratuit, înființarea Universității din Iași și București, apariția CEC, reforma administrativă, agrară, apariția primului Parlament, a primului guvern etc.
După 1859, România a intrat pe un drum al desăvârșirii unității românilor (obținerea Independenței în urma războiului de la 1877 – 1878, alipirea Dobrogei acum 140 de ani, primul război mondial) care iși va găsi momentul astral la 1 decembrie 1918 prin unirea tuturor românilor.
După înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza în februarie 1866, domnitorul Carol a continuat reformele sale.
Iașiul a fost locul determinant în acest proces al Unirii. Ca atare azi când sărbătorim Unirea Principatelor de la manifestațiile dedicate evenimentului au lipsit:
Președintele,
Primul Ministru – interimar,
Președintele Senatului,
Președintele Camerei Deputaților.
Cam aceasta să fie importanța pe care o acordă oficialitățile române culturii, istoriei și unității românilor, în anul sărbătoririi Centenarului ? Decideți singuri.
P.S. Cred că ar fi cazul să se depășească limbajul de lemn cu catalogarea Mica Unire. Cei care au reușit Unirea Principatelor nu au luptat pentru o faptă mică sau o Unire la fel de mică. Au luptat pentru afirmare, recunoaștere, independentă, Unire.