Alegerile locale 2016 au fost expresia refuzului cetățenilor de a-și exercita votul. Partidele au fost preocupate de a obține un scor cât mai bun, lucru firesc. Acestea nu au fost preocupate de schimbare, de a propune oameni noi, de a aduce în fața alegătorilor politicieni fără trecut. Alegătorii, cei care au mers totuși la vot, au votat partidele.
Principalul partid al țării, PSD, este marele câștigător ajutat mult și de contracandidatul său PNL. Se pare că alegătorii nu au uitat chiar atât de repede fuziunea cu PDL și nu au putut percepe de ce o doamnă neexperimentată a ajuns în fruntea partidului alături de veșnicul Vasile Blaga, caracterizat de presă ca un foarte bun organizator al alegerilor. Bun doar în echipă cu T. Băsescu.
Tot ca o lecție de istorie, PNL, când era în USL, a dorit alegeri dintr-un singur tur.a Tur care se vede ce avantaje i-a adus.
De la Bușoi la L. Orban, de la Marian Munteanu la Cătălin Predoiu, conducerea liberală hotărâtă să rămână nehotărâtă, a transmis societății că PNL nu poate fi de încredere, nu poate fi serios. Susținători ai soluției Iohannis și al guvernului său, aceștia au fost taxați de electorat. Ieșirea PSD-ului de la guvernare a lucrat în favoarea sa, așa că azi, PSD a dat prima femeie primar din istoria Bucureștiului, iar cele șase sectoare au devenit roșii.
Dreapta, această parte a electoratului, este departe de maturizare. Cu mulți visători, cu mulți aroganți, aceasta este suficient de fragmentată pentru a propune ceva concret. Mai mult, se poate înțelege antipatia PSD, dar nu se poate înțelege gândirea copilărească de a vota cu un partid sau persoană doar să fie împotriva PSD.
Cu un președinte mascotă, cu un figurant susținut de PNL, românii nu au mai vrut să se asocieze cu aceștia. Nominalizarea premierului înaintea consultărilor, jocul duplicitar cât și călătoriile fără rost i-au dus în derizoriu pe acești ”luptători” pentru binele cetățenilor. Alegătorii de dreapta au preferat să se îndrepte către Nicușor Dan, omul fără doctrină, în mare parte doar pentru că nu era din vechiul sistem.
Aceste alegeri ne-au arătat, o dată pentru totdeauna, că majoritatea alegătorilor nu pun preț pe cătușe, pe noțiunea de vină fără o condamnare, pe doctorate luate prin furt, pe moralitatea candidaților. Așa se face că avem un primar care a câștigat din pușcărie, că avem alți primari condamnați dar cu încrederea cetățenilor pe următorii patru ani. Românii sunt pregătiți să tolereze derapajele primarilor dacă aceștia fac ceva și pentru ei.
Aceasta este situația, aceasta este țara, aceștia ne sunt politicienii. Indiferența costă iar cei care au refuzat să voteze sunt foarte mulți. Procentul celor care au refuzat votul ar trebui luat în calcul de partide care ar trebui să ofere alternative viabile pentru toți alegătorii. A avea de ales dintre câteva propuneri depășite duce în București la o absență de 70%. Cu alte cuvinte, primarul general al bucureștenilor a fost votat cu 13%, iar marele câștigător, Nicușor Dan a luat până în 200 000 de voturi.
Alegerile locale au fost un bun test pentru a ne arăta că cei care au dosare, au fost condamnați sau au plagiat nu reprezintă o problemă de luat în calcul de alegători. Iar regula de bază a alegerilor este aceea că alegătorul este suveran.