Instinctul lui Traian Băsescu este inconfundabil. Acest instinct l-a salvat de simţul penibilului. A militat, a creat contextul şi în cazul în care simţea că ar fi avut şanse ar fi intrat în cursă. Acum câteva zile declara că viaţa de primar nu este uşoară şi menţiona nopţile când numai el ştie cum alerga prin Bucureşti la două, trei noaptea, pentru a inspecta stadiul lucrărilor. Nu întrebaţi care lucrări. Azi, realizând că nu are nicio şansă, s-a retras în stilul caracteristic: eram pregătit să candidez, dar un dosar m-a blocat. Aşa, i s-a aranjat şansa lui Robert Turcescu de a candida.’
Tot timpul m-am întrebat de ce unii candidaţi îşi asumă riscul jenant de a candida ştiind că nu au şanse. Intră cu şansa de a produce scandal, de a schimba agenda zilnică, de a acuza, de a produce vâlvă. Un om care se pretinde ziarist onest, dar fidel lui Traian Băsescu până la nivelul Boc, un om care “a fost ales” să modereze dezbaterea prezidenţială din 2009, vine astăzi şi ne vorbeşte despre integritate, despre încredere cât şi despre timpurile noi, normale în viziunea sa.
Un om care a făcut presă 23 de ani dintre care o mare parte pentru Traian Băsescu. Un personaj care a fost „acoperit”, s-a descoperit şi, probabil, este din nou „acoperit”. În cazul impropriu de a ajunge într-o funcţie publică devine clar cât reprezintă interesele cetăţenilor. A se asocia cu cei „şase sectorişti” PMP este supremul său scop politic.
Faptul că urmăreşte să producă scandal este şi ştirea prin care anunţa că Mihai Gâdea este colonel. Cu alte cuvinte, este normal ca ziariştii să fie acoperiţi, el a recunoscut, este o persoană care nu poate fi şantajată, are o moralitate aparte pe când Mihai Gâdea a făcut atât de multe emisiuni despre „descoperitul” Turcescu prin care l-a expus opiniei publice, a manipulat opinia publică împotriva sa. Cum ar fi acum, ca toţi să aflăm că Mihai Gâdea este şi el ofiţer acoperit. Mihai Gâdea şi Robert Turcescu ar fi la fel.
Stilul securistic este evident. Este aproape imposibil de dovedit dacă cineva este sau nu ofiţer acoperit. În fond, de aceea este cineva acoperit, pentru a nu putea fi desconspirat. Dincolo de dezvăluirea în sine (nu am auzit să-l întrebe cineva pe Robert Turcescu de unde ştie că Mihai Gâdea este colonel), Robert Turcescu şi-a atins scopul, acela de a se scrie despre ştirea aceasta. Mai mult, bănuiesc, că cei de la Antena 3 vor dezbate subiectul, iar publicitatea, chiar negativă, îi va fi benefică în primul rând lui Robert Turcescu. Poate, gazetăreşte, acuzarea unei persoane sau dezvăluirea unei informaţii ar trebui făcută cu dovada în mână.
Pentru cei care îşi asumă candidaţii PMP, trebuie să ştie că aceştia sunt animaţi de modelul Traian Băsescu. Un model pentru unii, cei care speră la funcţii şi demnităţi, un model negativ pentru ceilalţi (cei 7.4 milioane de cetăţeni care au sperat că prin Referendum vor scăpa de Traian Băsescu, cei cărora le-au fost tăiate salariile cu 25% etc).
Niciodată nu am fost şantajat, declara ieri R. Turcescu. Dar oare a manipulat opinia publică, şi-a şantajat publicul? Ce înseamnă a fi ziarist, gazetar, om de radio sau tv astăzi. A face propagandă pentru o grupare anume sau a veni şi a fi critic, neutru. Nu a fost o dilemă pentru candidatul PMP.
O clasă politică compromisă, un număr impresionat de politicieni arestaţi sau cu dosare, progresul plagiatorilor, o societate căreia îi place jocul acesta reprezintă contextul apariţiei ridicolului şi penibilului. Apariţia şi consolidarea unei mediocrităţi în mai toate instituţiile statului nu pot produce plus de valoare.
Cu siguranţă, toţi au dreptul de a face politică. Chiar şi Robert Turcescu. Însă trecutul său îl va impiedica, ca şi pe Marian Munteanu, Cătălin Predoiu sau pe alţii. Chiar dacă a influenţat acea dezabatere prezidenţială, posibilele repercusiuni nu au apărut. Chiar dacă s-a retras după ce s-a desconspirat, a revenit pe UNDE, iar de ieri este candidatul, plin de speranţe, al lui Traian Băsescu şi a mişcării populare.
Să fie o dorinţă, un ordin pe unitate, sau o mişcare tehnico-operativă, contează mai puţin. Cert este că bucureştenii merită mai mult. Şi ar trebui să li se ofere o şansă credibilă de a avea de unde şi pe cine alege.
Să facă politică aşa cum cântă?