A crede, a visa, a spera, a realiza. În viața cunoaștem tot felul de oameni dar râmânem apropiați doar de câțiva. Pentru mine George G. Potra a fost omul care mi-a oferit posibilitatea de a cunoaște, îndrumare, sfaturi, încredere și sprijin. Astăzi am aflat cu tristețe că ne-a părăsit.
Un bun cunoscător al perioadei contemporane, a diplomației românești în special, îndrăgostit de Nicolae Titulescu până dincolo de logica istoricului, a făcut o pasiune dar și o recoltă semnificativă care rămâne în urmă celor doritori, celor curioși. Zeci de studii, volume, articole.
Este dificil ca istorici, să ne gândim la Nicolae Titulescu și să nu ne gândim și la George G. Potra. Atât de mult a scris și a conferențiat despre crezurile și idealurile olteanului încât a ajuns să fie identificat cu N. Titulescu.
Îmi aduc aminte, într-una din desele vizite la Fundația Titulescu de acum ceva ani, cum mi-a umplut efectiv mașina cu volume despre Titulescu, după ce aflase că merg acasă, la Calafat: „te oprești la Universitatea din Pitești, cea din Craiova, la Titulescu acasă să duci volumele”. Să citească cât mai mulți! Cât mai mulți pasionați!
Nu a fost preocupat doar să scrie. S-a preocupat de distribuirea cărților. Și nu doar cele personale. A oferit sprijin și susținere multor istorici, a sprijinit stundeții interesați de a studia relațiile internaționale, științele politice, istoria. A pus la dispoziția tuturor interesaților documente, cărți, volume pentru o documentare cât mai riguroasă.
Cine a fost George G. Potra, pe scurt:
absolvent al Facultății de Istorie din București (1956 – 1962), exmatriculat în timpul studiilor din sistemul universitar din rațiuni politice. A fost referent şef relaţii, şef birou relaţii, director a.i. al Secretariatului Comisiei Naţionale Române pentru UNESCO (1967 – 1969); comentator de politică externă, şef secţie la săptămânalul de politică externă „Lumea“ (1969 – 1973); primul corespondent special al României la NATO (1971); membru al colegiilor de redacţie al revistei „Lumea“ şi al publicaţiilor româneşti pentru străinătate;
profesor asociat la Academia „Ştefan Gheorghiu“; redactor şef al Redacţiei publicaţiilor pentru străinătate (1979 – 1989); coordonator al Colecţiei de documente politico diplomatice Nicolae Titulescu, sub egida Fundaţiei Europene Titulescu; comentator la diverse publicaţii, posturi de radio şi televiziune; colaborator la mai multe case editoriale: Editura Junimea, Editura Academiei, Editura Politică, Editura Humanitas, Editura RAO, Editura Enciclopedică, Editura Univers, Editura Polirom, Editura Universitatea pentru toţi ş.a.; redactor şef adjunct al cotidianului „Meridian“ (secţiile ştiinţă, literatură, artă) (1992 – 1994);
redactor şef al Editurii Enciclopedice (1994 -1997); consilier ştiinţific pe lângă Direcţia Arhivelor Diplomatice, Ministerul Afacerilor Externe (2001), director executiv al Fundaţiei Europene Titulescu (2002); consilier personal al primului ministru al Guvernului României (2002 – 2004); director ştiinţific al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale din România (ADIRI) (2003); membru al Comitetului director al Asociaţiei Române de Politică Externă (ARPE) (2008).
A publicat ca autor sau coautor peste 50 volume: ediţii de documente, monografii pe probleme de politică externă sau de istoria culturii; traduceri ale unor lucrări de antropologie, istorie politico – diplomatică, economie politică capitalistă, a unor volume dedicate Războiului Rece, serviciilor secrete, a unor romane ş.a. Un loc aparte l-au avut şi îl au preocupările pentru personalitatea şi opera lui Nicolae Titulescu. A scris peste 100 comentarii şi studii cu privire la personalitatea lui Nicolae Titulescu
Colaborări la aproape 90 de publicaţii din ţară şi străinătate în limbile română, chineză, engleză, franceză, hindi, maghiară, rusă, spaniolă, greacă.
A mers în toată țara și în afară pentru a vorbi despre Titulescu, despre diplomația românească, despre identitatea și istoria românilor. A onorat orice manifestare științifică de bună credință. Chiar și supărările îi erau trecătoare. Îmi aduc aminte că depusese eforturi pentru a pune în cadrul Ambasadei Române de la Paris, bustul ilustrului diplomat N. Titulescu, dar cei de la Paris, ai noștrii, ”nu aveau timp”.
De azi înainte le veți vorbi celor interesați din zecile de biblioteci, unde îi așteptați.
Odihniți-vă în pace domnule Potra! Poate l-ați întâlnit deja pe N. Titulescu, care vă așteaptă recunoscător.