Aflat în Turcia de câteva zile, constat că agitația Istanbulului a mai pierdut din intensitate. Aglomerația pietonală este într-un ritm normal. Araba este din ce în ce mai vorbită, alături, desigur, de limba engleză.
Un oraș istoric, monumente istorice la tot pasul inscripționate în engleză și arabă alături de limba turcă. Chiar dacă nu este o lună propice turismului, turiștii ruși se văd din ce în ce mai puțin. Chiar și europenii. În schimb, mulți arabi.
Ceea ce nu este tocmai un lucru rău. Întotdeauna am apreciat Turcia pentru ambele sale direcții aplicate în diplomație. Tinde către vest dar se dezvoltă către est. Se baza, până acum pe colaborarea cu Rusia și negocia entuziast cu U.E.
După ce am trecut la câteva minute de explozia cu bombă din stația Bayrampașa, am ieșit cu colegii de mai multe naționalități veniți ca și mine pentru a participa la Conferința Balcanii și Migrația, organizată de Universitatea din Istanbul. Cu siguranță, subiectul dezbătut a fost decizia Turciei de a doborî avionul rușilor. Slovenul, sârbul, neamțul, americanul chiar si israelianul (o doamnă plecată din Iași la 13 ani) nu pot înțelege – sau mai degrabă se feresc să spună ce înțeleg – decizia lui Erdoğan de a doborî avionul rusesc. Diferite ipoteze, aceeași concluzie, o greșeală gravă.
După umila părere a unui turc emigrat macedonean, doctorand la Universitatea Istanbul, rețin părerea sa că mulți dintre turcii de rând nu prea au cunoștințe despre ruși, despre ce reprezintă sau cu ce se vor confrunta turcii în urma deciziei luate. Gândesc că turcii au învățat la istorie că au fost centrul universului, cel mai mare Imperiu, că au controlat nu foarte de mult situația pe trei continente. Așa că, Rusia, pentru mulți nu pare o problemă foarte gravă. Alți turci, îi înjură, într-o discreție solemnă pe ai lor din cauza sancțiunilor economice impuse de ruși tuturor afaceriștilor care desfășoară afaceri cu Rusia. O întrebare retorică se propagă în aer, și anume ce vor face marile lanțuri hoteliere care vor suferi pierderi inimaginabile, ca urmare a deciziei rușilor de a evita Turcia? În fapt, multe locuri de muncă nu vor mai fi.
Aici, oamenii cu care interacționez nu se arată îngrijorați de evenimentele de la Paris. Ba chiar spun că le merită. ”Cu ce este mai presus un francez”. ”În Ankara au murit mulți oameni și europenii nu s-au comportat la fel ca în cazul francezilor”. Înjurăturile de la Istanbul, în timpul momentului de reculegere ca urmare a victimelor atentatului de la Paris, când a avut loc meciul de fotbal dintre Turcia și Grecia, arată diferențele clare dintre Europa și Turcia. Probabil încă nesesizate în Europa.
În cadrul festivității deschiderii Simpozionului, İdris Güllüce, deputat din partea partidului lui Erdoğan, fost ministru, a adus vorba, despre avionul rus, care a îndrăznit să violeze spațiul turc și să atenteze la securitatea Turciei. În sală, aplauze îndelungi. Pentru mine a devenit clar că turcii trăiesc într-o realitate paralelă. Dacă cercetătorii și profesorii, în marea lor majoritate sunt de acord și văd o normalitate din doborârea avionului, ce să mai zicem de ceilalți? Desigur, Turcia are dreptul de a se apăra, este suverană și își poate stabili singură, așa cum a facut-o, strategia de securitate cât și relațiile diplomatice cu orice stat.
Aici, toată mass-media prezintă doar punctul de vedere oficial al conducerii. Chiar pe un post de știri, un analist cunoscut felicita CNA-ul lor că le-a dat amendă. Raționamentul era că trăiesc într-o democrație, și ei, oamenii, sunt supuși derapajelor. Este, ca și cum la noi Rareș Bogdan sau Mihai Gâdea s-ar felicita ca au primit amendă și ar încuraja instituția să-și facă treaba. Sesizez la majoritatea celor cu care conversez, folosirea în exces a cuvântului democrație. Vor să sublinieze astfel, că Turcia este o democrație consolidată.
Cu toate că Erdoğan este încă activ, are o Universitate ce îi poartă numele, cel mai mare aeroport din zonă, în construcție, îi va purta numele, actorii lucrează de zor la un film ce va apărea în martie anul viitor. Autobiografic, desigur.
Ceea ce se observă la tot pasul în Istanbul, cu precădere în zonele turistice, sunt polițiști înarmați. Chiar în jurul clădirii unde dezbăteam probleme de istorie, poate plictisitoare, cel puțin pentru ei, cu armele în mâini se plimbau în jurul clădirii. O atmosferă care aduce aminte de zona fierbinte de la granița sudică a Turciei. Sau poate de recenta explozie cu bombă din Istanbul. Se văd eforturile autorităților în încercarea de a asigura ordinea. În fața consulatului rus, un autobuz blindat, plin cu ofițeri veghează cel mai circulat bulevard pietonal din Turcia.
Turcia știe foarte bine ce rol joacă în tabloul geostrategic. Știe că este puntea dintre Orient și Occident. A testat Uniunea Europeană cu valul de emigranți, lăsați să traverseze prin Turcia fără cea mai mică opoziție. Recent, la marele palat, Erdoğan, în cadrul unei recepții a ținut un discurs în care a concluzionat că numai oamenii fără suflet ar ajuta teroriștii, iar Turcia se luptă cu terorismul. Primul ministru aflat la Baku a ținut să se afle că Turcia a jucat întotdeauna un rol important atât in Africa, Asia și Europa, iar ministru de externe într-o întâlnire cu omologul său rus la Belgrad s-a arătat încrezător în dialogul cu rușii și a ținut să sublinieze că statul turc a trimis condoleanțe familiei piloților aflați în avion.
Modalitate diplomatică a turcilor este de a minimaliza evenimentul, de a pune accentul pe viitor și cu timpul de a face apel la colaborarea dintre ambele state. Vor folosi din plin apartenența la alianța Nord Atlantică și vor încerca să transmită mesaje cum că statul turc trebuie să joace un rol primordial în Orientul Apropiat. Din istoria lor, de la Sultani la Președinți reiese că șefii nu greșesc, nu au conceptul de a cere scuze. Nu există în mentalitatea conducătorului turc așa ceva.
Cum văd turcii situația:
- Statul Islamic este o organizație teroristă care îi afectează securitatea din octombrie 2013. Astfel Turcia a devenit membru al Coaliției anti ISIL/DEASH iar din august a început să-i bombardeze pe acești teroriști.
- După ce Rusia le-a violat spațiul aerian, diplomația de la Moscova a demarat o campanie împotriva Turciei. Turcia este acuzată de către Rusia că face afaceri cu petrol cu teroriștii.
- Rușii au demarat o propagandă marca ”Pravda” împotriva lor dar și a Coaliției care luptă împotriva statului islamic.
- Ankara este de părere că implicarea rușilor în Siria are ca scop și distragerea atenției opiniei publice de la evenimentele din Ucraina.
- bombardamentele rusești în Siria nu au ca scop doar distrugerea teroriștilor ci produc pagube imense civililor, distrug infrastructura în zona ocupată de DEASH/ISIL.
Pentru Turcia, granița cu Iraq și Siria este punctul fierbinte. Ankara trebuie să securizeze 1295 de km. Conștienți de rolul avut, Turcia fructifică relațiile cu Uniunea Europeană, așteaptă ridicarea vizelor pentru cetățenii săi și caută să-și consolideze influența în Orientul Apropiat. Momentan, deviza diplomației de la Ankara zero probleme cu vecinii nu se potrivește. Acum se poate constata atâția vecini, atâtea probleme.