În discuția avută, cu privire la minoritatea turco-tătară, secretarul de stat în cadrul Departamentului pentru Relații Interetnice, Amet Aledin mi-a mărturisit că își dorește să realizeze foarte multe în comunitatea al cărui membru este.
Printre cele mai arzătoare probleme, domnia sa dorește să realizeze o secție de Teologie Islamică în cadrul Universității din Constanța, un centru cultural al minorității turco-tătare, dezvoltarea învățământului în limba tătară, în învățământul de stat și un loc denumit Casa Socială, atât pentru bătrâni cât și pentru copii.
Bună ziua! Vă mulțumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu. Vreau să vă felicit pentru noua dvs. funcție, Secretar de stat în cadrul Departamentului pentru Relații Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului României. Pentru început vă rog să-mi spuneți ce planuri aveți din postura de șef al acestei instituții:
Eu vă mulțumesc. Este o onoare pentru mine să preiau conducerea acestei importante instituții din cadrul Guvernului României. Să știți că este o instituție importantă din perspectiva comunităților etnice, este o instituție importantă pentru că și datorită nouă se derulează această viață a comunităților etnice din România. Cunoașteți foarte bine că sunt comunități istorice în România cu prezență în aceste zone sau în diferitele zone ale României de sute de ani. Cunoașteți foarte bine că Dobrogea, de unde vin, a fost întotdeauna considerată ca o zonă exemplu pentru conviețuirea interetnică, dar mai pot fi oferite astfel de exemple aici în România. Am considerat întotdeauna că acest departament și înainte și acum și cu siguranță pe viitor este considerat pentru mulți membrii ai comunității etnice o instituție importantă. Avem datoria de a promova imaginea acestor comunități etnice dar și de a promova relațiile de colaborare între membrii diferitelor etnii, între membrii diferitelor etnii și membrii majorității, pentru că este firesc, trăim în România, România este țara noastră. Noi suntem cetățeni români. Suntem ai acestui loc. Iubim această țară și aveam o mare datorie, să slujim această țară. Această țară ne-a oferit nouă locul în care să ne naștem, să trăim și pentru foarte mulți va fi locul în care vom muri. Este ca să spun așa, locul devenirii noastre, împlinirii noastre și locul săvârșirii noastre.
Aveți o agendă pentru un an de zile, pentru doi….Dați-mi câteva exemple…
Sigur. Sunt acțiunile deja tradiționale preluate de la cei de dinaintea noastră. Sunt acțuinile pe care le derulăm deja și acțiunile pe care le vom derula. Săptămâna trecută au existat câteva manifestări la care am participat, manifestări organizate de câteva Uniuni ale minorităților naționale. Spre exemplu, la Pitești s-a desfășurat o amplă manifestare Alfabetul Conviețuirii, manifestare organizată de Uniunea Elenă din România, o Uniune extrem de activă. Înainte am participat la o manifestare a comunității armene, comunitate care a sărbătorit 25 de ani de la înființarea Uniunii. Mai bine spus de la reînființarea Uniunii Armene din România. Voi merge la Iași pentru a participa la o manifestare a Comunității Italiene din România. Și exemplele pot continua.
Există câteva proiecte, direcții de activitate în care vreți să acționați? Aveți cereri din teritoriu, de la minorități. Cum funcționează departamentul?
Departamentul funcționează oferind posibilitatea tuturor celor care doresc, colaborări. Prin parteneriate sau proiecte. Avem un buget pe care-l folosim tocmai pentru a promova astfel de manifestări dedicate comunităților etnice. Atenție însă, nu doar organizațiilor comunităților etnice ci tututor celor care-și propun să facă ceva pentru minoritățile etnice. Și alte instituții ale statului român, fundații, asociații care doresc să promoveze într-un fel relațiile de colaborare. Nu trebuie neapărat ca aceste proiecte să vină din partea organizațiilor minorităților naționale, noi le spunem CMN (Consiliul Minorităților Naționale), cel cu reprezentare parlamentară. Nu. Astfel de acțiuni pot să vină și din alte zone, ale asociațiilor, fundațiilor unor comunități etnice, ale instituțiilor statului român: inspectorate școlare, Universități. Există această procedură la noi. Pe an reușim să promovăm în jur de 150 de proiecte și parteneriate. De fapt acesta este rolul nostru. Înseamnă mult pentru comunitățile etnice dar și pentru noi ca acea comunitate să devină mai apropiată de o altă comunitate. Noi suntem liantul. Unim relațiile lor de colaborare. Noi facem un proiect, să zicem pentru 5 comunități etnice, venim și cu sprijinul material pe proiecte și parteneriate care merită atenția noastră.
Gianni Buquicchio, președintele Comisiei de la Veneția, a suținut o Conferință la Cluj Napoca anul acesta și a dat Dobrogea exemplu în Europa de colaborare interetnică, multiculturalism, toleranță. Cum comentați analiza domniei sale?
Eu spun că nu exagerează cu absolut nimic. Am repetat, o repet și o voi repeta de câte ori voi avea ocazia. Și nu numai Dobrogea ci România trebuie să fie oferită ca exemplu. Pentru că noi am avut aici și avem posibilitatea de a ne manifesta în multe zone: cultural, educativ, a manifestărilor sportive, a tradițiilor, a religiei. Avem această posibilitate de a duce lucrurile așa cum dorim noi. Statul român ne oferă acest sprijin din toate punctele de vedere. Cel moral și desigur și cel financiar, trebuie să ținem seama de acest lucru.
Eu și în calitate de fost deputat am fost preocupat de această problemă. Inițiind mai multe proiecte de legi, dedicate comunității tătare, a trebuit să mă documentez și să văd care este politica unor state, chiar vecine, față de comunitățile etnice și am costatat cu mândrie și bucurie că într-adevăr România poate fi oferită ca exemplu pentru toate aceste state.
Sigur, la diferite congrese, conferințe internaționale ni se mai dau lecții. Eu aș merge puțin mai departe și aș fi puțin mai tranșat în ideea în care multe instituții din afară ar trebui să ia ele exemple de la noi pentru felul cum trebuie să aibă o colaborare cu comunitățile etnice din țările respective. Și o spun cu toată sinceritatea, cu toată răspunderea, măsurându-mi toate cuvintele pentru că eu știu ce înseamnă sprijinul statului român pentru comunitățile noastre.
Particularizând, mergeți spre Dobrogea. Mergeți cei care doriți să vedeți ce înseamnă Dobrogea pentru noi tătarii în primul rând. Mergeți spre Dobrogea și veți constata că acolo există multe unități de cult religioase, s-au construit foarte multe în ultimii anii, eu însumi am derulat multe proiecte prin care au fost alocate sume de bani pentru construirea unor astfel de unități religioase. Când spun unități religioase am în vedere moschei, minarete, cimitire musulmane, un al II-lea cimitir musulman la Medgidia, gasilane – camera unde se spală morții.
Dacă mie, în Europa, îmi dați un exemplu de lege dedicată în exclusivitate unei comunității musulmane, vă felicit. Nu există! În România există astfel de legi.
De exemplu, 18 decembrie în România, prin hotărâre de guvern este declarată ca zi a minorităților naționale. Ne și pregătim, că tot m-ați întrebat ce proiecte avem. Eu însumi am promovat în Parlamentul României, șase astfel de legi: 13 decembrie ziua tătarilor din România, 5 mai ziua limbii tătare, (nu știu câți cunosc că ziua limbii tătare ca lege a existat mai devreme decât ziua limbii române). Cum să nu existe permisivitate în a ne promova imaginea? Eu zic că da! Există 30 noiembrie, premiul Mehmet Niyazi pentru promovarea literaturii și culturii tătarilor din România, lege. Există acel monumet ridicat datorită unei legi pe care am inițiat-o, s-a obținut o sumă de bani cu care s-a construit un monument dedicat eroilor musulmani căzuți pentru România în cele două războie mondiale. Pentru că strămoșii mei au căzut pentru România, și-au jertfit viețile pentru această țară. Eu am un unchi, fratele tatălui meu, care a căzut la Ploiești în al II-lea război mondial, la 19 ani. Este firesc că suntem ai acestei țări. Pe mine nu mă puteți convinge să mă raportez la altceva, doar la România pentru că este țara mea.
Din punctul meu de vedere este bine că lămuriți aceste lucruri. De regula, când ne gândim la minorități ne raportăm de regulă la ”problemele politice”…
Eu vă spun efectiv cum simt eu. Dacă vreți, ca membru al comunității de care aparțin, ca simplu membru. Sigur, am fost lider mulți ani, am relații de colaborare cu mulți membrii ai acestei comunităti. Este prin lege înființat Centrul Cultural Tătar din România, Sebat Husein. La toate le-am dat nume semnificative, oameni importanți, marcanți ai comunității noastre din trecut. Fizic nu există această instituție, există ca lege. Vom încerca să organizăm și un astfel de institut.
Altceva voiam să vă spun. Pentru că voiam să ajung aici, și pentru că a fost abordată foarte mult problema religioasă, Islamul. Lumea islamică a depășit un an destul de complicat, începând cu ce s-a petrecut la Paris în ianuarie, continuând cu lunga dezbatere pe care nu vreau să o mai reiau legată de moschee, continuând cu ceea ce se întâmplă acum. Deci, a fost un an destul de complicat. Noi am avut un an complicat și înainte, cu tătarii din Crimeea, cu anexarea Crimeei. Ne preocupă soarta lor, că până la urmă sunt sânge din sângele nostru. Este firesc să ne preocupe. Ne preocupă fiind cetățeni ai statului român și din perspectiva statului român.
În Crimeea existau cetățeni tătari, români?
Nu, nu existau.
Ajung la ultima lege, care este cea mai importantă. Nu știu dacă știți că în România există o lege care a reglementat o tradiție religioasă. Atenție! Într-o țară creștină, pentru că tot a fost această dezbatere infernală, legată de islam. Eu vă spun că în România am inițiat o lege care reglementeză o chestiune religioasă islamică. Legea privind externarea decedaților de religie islamică mai devreme de 24 de ore.
Din motive religioase?
Știți, pentru că au fost niște neînțelegeri la un moment dat legate de această problemă și atunci am crezut că este bine să reglementăm acest lucru. Cunoașteți foarte bine, sunteți un cunoscător al lumii islamice. Sunt anumite tradiții religioase pe care trebuie să le respectăm. Populația trebuie să le respecte și le respectă. Dar câteodată apar anumite lucruri care țin de birocrație și pentru a simplifica această problemă, a trebuit să fac o lege. Vă spun, eu cu această problemă m-am dus în Parlamentul României, între timp a devenit lege. Am inițiat-o și finalizat-o. M-am dus în Parlamentul României în comisiile de sănătate, de specialitate. Comisiile de specialitate și în Senat și în Cameră, comisiile care întocmeau rapoartele. Dacă raportul spune că este pozitiv în raportul de fond, de regulă trec în plen. Deci, în România există legea privind externarea decedaților de religie islamică mai devreme de 24 de ore.
Așa cum religia o cere….
Da. Cât mai repede posibil. Este tradiția noastră religioasă și noi am reglementat-o. Și atunci nu avem noi dreptul aici în România să ne exprimăm? Sigur, mai sunt multe lucruri de pus la punct dar în 25 de ani nu poți să recuperezi. Sunt etape. În primul rând, problema este la noi, nu la statul român. Problema este la noi! Să ne putem noi lămuri ceea ce vrem cu adevărat să facem, după care să punem în mișcare toată acțiunea. Statul român ne oferă această posibilitate.
Mă oprește cineva să deschid clase cu predare în limba tătară? Nu m-a oprit niciodată. Dar haideți să mă lămuresc eu cum vreau să fac lucrul acesta. Hai să mă lămuresc eu cum cum pot să-mi aduc cadre didactice să predea limba tătară?
M-ați adus către următoarea întrebare. Așa cum știm, seminarul musulman din Babadag a fost înființat în 1892, apoi a fost transferat la Medgidia în 1901. În 1968 a fost desființat. Apoi a fost redeschis în 1994 în prezenta președinților Ion Iliescu și Suleyman Demirel. Din analiza vieții turco-tătarilor din Dobrogea mi-a reieșit….
Haideți să facem o distincție între ceea ce era înainte ca seminar în Medgidia și ceea ce se întâmplă acum. În anul 1994 când s-a înființat liceul Kemal Atatürk, acesta și-a propus să preia foarte mult din rolul avut de Seminarul Musulman. Însă totul era ca o noutate. Ar fi câteva priorități pentru comunitatea tătară. Dacă vreau să mă duc la Medgidia și să clădesc ceva pe terenul pe care a fost Seminarul Musulman nu o să îmi mai doresc să realizez ceea ce făcea seminarul musulman înainte pentru că ar trebui să dublez ceea ce face liceul Kemal Atatürk. Acum se numește Colegiul Național Kemal Atatürk.
Este suficient doar un seminar teologic?
Acela nu este un seminar. Este un Colegiu Național. Conform sistemului de învățământ românesc. Pe o colaborare între cele două state, statul român și statul turc, ceea ce este foarte bine. Pentru că trebuie să existe această colaborare. Întotdeauna cele două țări au fost extrem de apropiate din multe puncte de vedere, și economic și politic și militar și este bine să se întâmple așa pentru că suntem țări partenere.
În urma absolvirii acestui liceu, absolvenții au dreptul de a deveni Imami?
Aici este o problemă. Și rolul comunității ar trebui să fie mult mai mare. Din păcate, nu au mai fost în ultima periodă foarte mulți tineri dornici să urmeze clasele teologice. Au fost și ani pierduți din punctul acesta de vedere pentru că nu s-au putut înscrie.
Profesorii de acolo sunt de origine română sau vin din Turcia?
Directorul general al liceului este cetățean român, ceea ce înseamnă foarte mult. Și până la urmă este un lucru benefic. De exemplu, cel mai important director al Seminarului Musulman era român. Cel care a fost foarte mulți ani director. Pe noi nu ne interesează, ideea este să fie cetățeni români. Etnic tătar, cetățean român.
Întreb, ca cititorii să înțeleagă cât mai bine,
Sunt foarte multe cadre didactice români. Sunt și colaboratori profesori din Turcia. Este o colaborare instituțională. Este o colaborare între cele două state, dacă vreți până la urmă. Este foarte bine că sunt profesori care au venit din Turcia să predea în România.
Cei care sunt la grupa teologică?
Pe mine mă interesează foarte mult colaborarea cu statul 4turc. Pentru că statul turc a fost pentru comunitatea musulmană un sprijin important. Întodeauna. Un sprijin important prin reprezentanții lor. Mă refer la Ambasadă, Consulat, mă refer la Liceul Kemal Atatürk, toți sunt reprezentanți ai statului turc. Trebuie să existe această înțelegere. Eu am fost întotdeauna un sprijinitor al promovării învățământului în limba turcă după anul 1989 însă în egală măsură cu promovarea învățământului în limba tătară. Mă refer la organizația noastră, Uniunea Democratică a Turco-Tătarilor din România. Întotdeauna am vrut să promovăm chestiunea aceasta în paralel. Din păcate ele au mers separat în sensul că am promovat la început limba turcă și o promovăm și acum și dorim să o promovăm în continuare. Este foarte important pentru noi comunitatea tătară ca parte a lumii turcice dar în egală măsură nu am reușit să promovăm limba tătară pe care am descoperit-o la nivelul acesta de învățământ de stat mult mai târziu, abia în 2007. Este foarte greu să recuperezi ce ai pierdut mulți ani. Golul acesta este foarte greu de umplut.
Profesorii care predau pentru viitorii imami, sunt din România sau din Turcia?
Sunt și din România și din Turcia. Firesc.
Cum este firesc, doar cei care absolvă facultatea teologică pot deveni preoți. În privința comunității musulmane, doar cu liceul pot deveni imami. Nu v-ați gândit să promovați o lege prin care cei care vor să devină Imami să fie obligați să meargă la facultatea de teologie musulmană, poate la Ovidius, în Constanța?
Eu spun că este o necesitate. Este o idee pe care eu am tot promovat-o în perioada în care eram parlamentar și chiar făcusem câțiva pași. Nu s-au pierdut pașii aceștia, trebuie continuați. Au fost purtate diferite discuții cu reprezentanți ai instituției de învățământ, ai Universității Ovidius, reprezentanți ai Arhiepiscopiei Tomisului. Am găsit înțelegere din partea tuturor instituțiilor. Eu am afirmat întotdeauna răspicat, pentru că eu ca reprezentant al comunității turco-tătare aș dori ca studiul religiei islamice să se facă aici în România. Aș dori să se facă în România pentru că avem și noi oameni capabili să îi îndrume pe acești tineri. Ne trebuie specialiști exact cum ați specificat, specialiști la un nivel superior al studiului teologiei islamice. Ne trebuie aici în România, la Universitatea Ovidius pentru că este zona în care există o comunitate importantă de musulmani. Acest lucru este o necesitate. O mare necesitate. Constituirea unei astfel de secții, de teologie islamică trebuie să reprezinte o necesitate pentru comunitatea musulmană. Ai noștrii tineri trebuie să învețe în România.
Vă mulțumesc pentru amabilitatea acordării acestui interviu!
Amet Aledin este licențiat al Facultății de Filologie din Craiova cât și al Facultății de Istorie, Ovidius. A fost deputat în Parlamentul României, din partea Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România (legislaturile 2004-2008 și 2008-2012). Este cadru didactic la Universitatea Andrei Șaguna din Constanta din 2010. A fost președinte al Organizației de Tineret a Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România (1997-1999); vicepreședinte al U.D.T.T.M.R.-Filiala Constanța (2001-2003); membru al U.D.T.T.M.R. (1994-). Ca activitate științifică, a publicat articole în revistele “Karadeniz”, ”Caș”, ”Tomis”, ”Metafora”, ”Agora”. Trei volume de versuri; volumul “4 ani în Parlamentul României-texte politice”, comunicări științifice în volumele “Tătarii în Istoria României”; Autor, alături de Valentin Ciorbea și Laura Stancu,al volumului “Tătarii în Arhivele C.N.S.A.S.”.