Zilele trecute Parlamentul de la Ankara a adoptat o lege prin care procurorul poate aresta o persoana daca aceasta reprezinta o suspiciune rezonabila!
Aprope de aniversarea unui an de la evenimentele din 17 decembrie (am scris aici ) cand in urma unui scandal de amploare, guvernul turc a fost serios zdruncinat. Desigur, primul politician la tarii a reusit sa controleze momentul ba chiar sa ajunga Presedinte. Mai mult a reusit sa controleze tot. Nu are opozitie, participa la sedintele guvernului, ofera solutii, cunoaste istorie, stie cum se fac legile in justitie, traseaza directive politiei intr-un cuvant este plin de certitudini.
Dupa ce legea a fost adoptata, cu dedicatie pentru imamul Fethullah Gulen, politia a arestat 27 de persoane printre care Ekrem Dumanli si Hidayet Karaca, redactorul sef de la Zaman respectiv directorul televiziunii STV.
Acuzele sunt greu de dovedit. Mai ales de aparat! Procurorul ii acuza de fabricare de dovezi si constituirea unui sindicat al crimei ce viza atacarea suveranitatii statului. Ca acuzele sa para credibile procurorul Hadi Salihoglu a dispus si arestarea lui Tufan Erguder si Mutlu Ekizoglu sefii departamentului antiterorist si seful departamentului Crima Organizata din cadrul Politiei Istanbul.
Desigur situatie este complicata. Chiar foarte complicata. Presedintele Recep Tayyip Erdoğan si-a propus sa termine miscarea Hizmet cat si activitatea acesteia ( fundatii caritabile, scoli, spitale, media).
Orice calcul politic simplu si rece ne spune ca pentru orice politician care se confrunta cu astfel de miscare nu poate actiona decat in doua moduri: ori o controleaza ori o dizolva!
Entuziasmul si pragmatismul lui Recep Tayyip Erdoğan se poate gasi in declaratia conform careia America, Europa sa-si vada de treburile lor! De ale noastre avem noi grija!
Lupta pentru putere a perioadei Erdoğan a cunoscut diverse forme. Constant a oferit declaratii la limita dintre democratie si autoritarism, a cautat sa arate ca turcii sunt un popor sigur pe ei, serios si desigur puternic. De la declaratii ce tin de cresterea puterii economice atat in tara cat si in relatiile economice cu alte state la rolul primordial ce trebuie jucat de turcia in special in Orient cat mai ales in Balcani. Retorica preferata a diplomatilor turci era ca de fapt ei au controlat Balcanii inainte de a ajunge la Kahramanmaras sau Trabzon si oarecum au gresit ca au pierdut influenta in zona balcanica.
Astazi, dupa orice tipologie am analiza Turcia nu este un stat democratic. Avantajul sau sansa lor este ca sunt membrii NATO. Din pacate pentru aceasta tara superba, plina de oameni calzi, de peisaje mirifice, de istorie la tot pasul vedem cum incet incet se izoleaza. De la deviza Zero probleme cu vecinii! la punerea in practica: Atatia vecini, atatea probleme!
Important este cum principalele puteri gestioneaza relatia cu Turcia si daca o lasa sa faca implozie sau isi doresc sa gaseasca modalitati de a merge pe linia de plutire. Imi vine in minte telefonul de anul trecut cand liderul turc l-a dat unui patron de ziar la finalul caruia ziaristul plangea. (inregistrarea este pe youtube – sa nu uitam ca facebook si youtube au fost inchise in Turcia).
Observ ca Turcia cu Recep Tayyip Erdoğan a inceput bine! Dar sigur va termina prost! Intre timp presedintele turc a inaugurat palatul prezidential AK Saray care se traduce si Palatul Alb sau Casa Alba cu peste 1 000 de camere.
Sper sa ma insel, dar in ritmul acesta in Turcia nu va mai fi opozitie. In media cu siguranta, probabil si in Parlament.