Incep activitatea acestei rubrici cu impresii din Calafat. Calafatul este orasul unde mi-am petrecut copilaria, unde am crescut si de unde am plecat dupa terminarea liceului. Ma leaga multe de acest oras dar voi incerca sa fiu obiectiv in putinele impresii adaugate mai jos. Intamplarea face ca ideea aparitiei acestei categorii sa ma gaseasca in acest oras.
Oras la granita de sud-vest a tarii, este ocolit de de Dunare, ceea ce face ca aceasta sa constituie principalul punct de reper cand vine vorba de repere de vizitat. Astazi nu cred ca populatia sa depaseste 15 000 de locuitori. Are doua licee, unul cu profil teoretic iar celalalt cu profil agricol, trei biserici, o gara neelectrificata, o biblioteca modesta, un muzeu de arta (oare de ce nu de istorie?), doua scoli generale cat si un pod peste Dunare care leaga orasul de Vidin.
Prima atestare documentara a orasului dateaza din 1424 iar numele vine de la grecescul Kalafatis care inseamna cel ce da cu smoala pe lemnul care compune constructia vaselor pentru a produce o imbinare cat mai buna.
Orasul este cunoscut mai mult datorita rolului avut in Razboiul de Independenta (1877-1878), evocat in fiecare manual de istorie – chiar si cele aparute sub aprobarea lui Roller, unde armata romana condusa de domnitorul Carol a fost condusa spre victorie (din pacate nu sunt surprins ca de pe pagina de Istorie a Primariei Calafat lipseste tocmai evenimentul amintit). Amintesc ca in memoria acestui razboi sunt doua monumente in tara, unul la Iasi, celalat aici pe malul Dunarii.
Orasul Municipiu!? era o data catalizatorul economiei zonale. Din multe sate si comune, printre care si comuna Poiana Mare – la un momentdat a II-a comuna ca marime, dupa celebra Dabuleni – venea forta de munca pentru a lucra la Fabrica de Textile, de Conserve, de Zahar, Amidon, Biosinteza, Gheata, Balastiera. Functiona de asemenea si o Termocentrala si o Statie de apa, care administra orasul cu apa calda si caldura. Mai erau de asemenea si doua unitati militare si doua de Pompieri.
Astazi dintre fabricile amintite mai sus nu mai exista niciuna. De asemenea locuitorii din Calafat nu beneficiaza de apa calda si caldura. Din blocurile cu patru etaje ies in evidenta cosuri invelite dintr-un material argintiu, care sa conduca fumul peste nivelul celor patru etaje. Gazele lipsesc cu desavarsire iar buteliile se gasesc la tot pasul.
Cam acestea fiind conditiile nu este de mirare ca majoritatea celor din aceasta zona cauta sa munceasca in strainatate. Viata este grea, cei de aici sunt lipsiti de posibilitatile normale secolului in care traim.
Lucrurile nu par sa se amelioreze. Pentru cei care sunteti interesati de vizitarea sa va recomand sa o vaceti in lunile de vara, unde exista deja o traditie in organizarea Taberei Folk. Este un oras linistit. I se mai spune si orasul pensionarilor.