"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2013 / 16 august

România în hibernare

Carnet de istoric

Merita oare romanii sa traiasca in aceasta societate conturata pe cateva trasee impuse de forte oculte, de servicii si interesele din spatele politicienilor care mimeaza eforturi de a readuce societatea la bazele promisiunilor lor. Putem cataloga politicienii romani de dupa `89? Putem spune ca preocuparile lor sunt cele din fisa postului? Nucleul clasei politice a suferit mici modificari de-a lungul timpului ceea ce a dus la o increngatura de relatii si promovari de oameni pe criterii de fidelitate fata de grupul in cauza.

Naivitatea, aceasta caracteristica de baza a romanilor, increzatori in utopiile politicienilor de fiecare data cand sunt alegeri a produs deziluzii. „Cu sacii in caruta” alesii isi vad de interesul propriu, de ceea ce tine de aria lor personala de preocupari si rar isi aduc aminte de ceea ce ar trebui sa faca. La primele alegeri dupa executarea lui Ceausescu s-au prezentat aproximativ 15.000.000 de votanti dintr-un total de 17.000.000. Sperantele si entuziasmul era de nedescris, romanii crezand ca problemele lor s-au sfarsit. FSN a castigat acele alegeri cu 67% la Senat si 66% la Camera Deputatilor. Numarul noilor parlamentari „democrati” in prima legislatura de 2 ani a fost de 515.
Numarul votantilor a scazut la urmatoarele alegeri. Oamenii si-au dat seama ca „democratia” nu este ceea ce au crezut ei ci o serie de evenimente presarate cu greve, amenintari, certuri, mineriade etc. La alegerile din septembrie 1992 din totalul celor cu drept de vot, din aprox.16.500.000 au votat 12.500.000 (aprox.). Numarul partidelor a crescut, firesc intr-un fel, FSN-ul se despartise in FDSN si FSN dar si-a pastrat nucleul electoral. Numarul parlamentarilor a scazut la 484.

La alegerile din ’96 romanii au rasuflat usurati. Scapasera de „comunisti” acum intr-adevar veneau democratii adevarati, specialisti in ale guvernarii. O schimbare care, sperau romanii sa fie benefica societatii.Au venit la vot 13.000.000 dintr-un total de 17.000.000. Conventia Democrata a reusit sa treaca de pragul de 50% si promisiunile ar fi trebuit sa se transforme in decizii practice. Numarul parlamentarilor a crescut cu 2.

Ecartamentul dintre cei cu drept de vot si cei care s-au prezentat la urne a crescut la aproximat 6 milioane. Socialistii cu Iliescu reinventat si cu ajutorul contracandidatului sau Vadim a revenit. Guvern monocolor, Parlament cu 485 de locuri si cu majoritate lejera.

La alegerile din 2004, numarul parlamentarilor este redus la 450. Prezenta la alegeri creste, niciun partid nu obtine 50% si apar primele acuze ca alegerile nu sunt corecte.2008, noi alegeri, noi sperante. 453 de parlamentari promiteau romanilor ca o vor duce mai bine. Ca locul lor este in europa si ca vor trai ca si vecinii lor occidentali. Concurenta stransa, Presedintele pentru prima data in istorie se transforma in locomotiva pentru un partid. O alta premiera este si renuntarea la votul pe liste.

In 2012 numarul parlamentarilor creste la 588. Ca de fiecare data opozitia castiga, votul romanilor oferindu-le o lejeritate substantiala pentru luarea deciziilor promise.

In urma acestor cifre, a amintirii ca Presedintele in functie a fost suspendat conform Constitutiei de doua ori, ca premierul in functie a acceptat un prag electoral la un referndum „democrat”, ca mass-media a inceput sa joace un rol predominant ca vector de propaganda, ca aliantele politice s-au constituit functie de interes, ca  rolul serviciilor secrete a devenit sufocant, ca o alinata social-liberala dupa ce a dus o campanie impotriva procurorului general al Romaniei cu promisiuni care mergeau pana la anchetarea si tragerea la raspundere penal o numesc intr-o functie la fel de importanta pentru-nu radeti- coabitare politica!, motivatii politice de genul FMI ne cere! UE ne cere!, ca cei care erau de stanga au ajuns de dreapta, ca avem o alinta politica de stanga-centru-dreapta rezulta ca avem o clasa politica la fel ca societatea in care traim: instabila, cu o educatie precara, instinctiva si imorala.

Se intreaba romanii cand voteaza, pe cine voteaza? Ce ii califica pe candidati sa devina demnitari? Pe ce criterii se stabilesc cei care urmeaza sa devina presedinte, prim ministru, ministru etc? De ce nu avem o lege electorala care sa trieze candidatii?

Trist este ca pregatirea celor de azi este slaba. Poate cea mai slaba din istoria Romaniei. Lipsa initiativei, a gandirii independente, a stabilitatii  si a stapanirii de sine au adus in prim plan oamenii care stiu ca  PE BUNE nu ar fi putut ocupa functiile cele mai importante din stat.   Asa avem oameni care nu au oscilat in meseriile lor, care au fost mediocrii dar pe criterii politice au ocupat functii principale, oameni pentru  care principala sursa de venit este politica si traiesc din politica. Oameni care nu au profesii asa cum ar trebui. Greve, mitinguri, cumpararea liderilor sindicali, vinderea majoritatii intreprinderilor, legi in detrimentul national sunt cunoscute de majoritatea romanilor etc.etc.

Ce-i de facut? Cu siguranta meritam ceea ce avem. Lipsa reactiei duce unde suntem! Va propun un exercitiu de imaginatie. Luatii pe principalii lideri politici de la noi si cadratii intr-o democratie veritabila pe aceleasi posturi. Greu? Decalajul este dat si de valoarea si calitatea oamenilor care ne reprezinta!

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT