Tomislav Nikolici este noul preşedinte al Serbiei. El a câştigat alegerile de duminică, cu 50,2% din voturi. Contracandidatul său, pro-europeanul Boris Tadici, a obţinut aproape 47% din sufragii. Toate stirile, dar absolut toate, arata ingrijorare, precautie, nationalism exagerat, teama de viitor mai mult, noul presedinte sarb este de vina ca a lucrat cu Slobodan Milosevici, si deci este ca acesta.
Teama agentiilor de presa si a tuturor care se hranesc din preluarea stirilor este ca viitorul statului sarb nu va fi in cadrul UE asa cum este firesc. Ca si tot ce s-a intamplat cu Serbia pana acum a fost normal. Nu reiau istoria conflictelor despre care am scris in posturile mai vechi. Ce reiese din toate aceste stiri?
Ca sarbii nu au ales bine! Ca nationalismul este rau! Ca in loc sa renunte la Kosovo pentru a intra in UE, se incapataneaza sa aiba principii!
Sarbii, atat cat au mai ramas ei vor sa aleaga si sa-si hotarasca singuri drumul. Este dreptul lor de a vrea sa intre in UE sau nu. Este dreptul lor sa fie pro rusi sau nu cum este dreptul lor sa spere ca intr-o zi vor recupera Kosovo. Cum e dreptul lor sa creada intr-o cauza si sa lupte pana la moarte pentru ea.
Se dovedeste inca o data ca manipularea mass-media este desavarsita in ceea ce priveste Serbia. Intre timp, sustinuti de majoritatea statelor, Kosovo se pregateste sa introduca vize pentru majoritatea cetatenilor care doresc sa viziteze superbele locuri kosovare. Anticipez de pe acum ca albanezii nu vor avea nevoie de vize in timp ce sarbii da.
Asa cum ma asteptam, grecii sunt mai radicali, sarbii sunt nationalisti iar romanii sunt asa cum vor cei din afara. Cum sa caracterizezi o natie care nu se streseaza, nu se consuma, nu vrea mare lucru si se multumeste cu din ce in ce mai putin? Asa ca Romania nu are probleme cu Marile Puteri, conducatorii nostrii sunt docili, cerem lumina de la FMI, mass-media scrie bine sau cel putin nu critica politica externa a tarii etc. Intamplator toate merg bine, mai ales la schimbarea de regim.
Istoric vorbind, romanii sunt plini de sperante cand se schimba un regim. Motive in istorie nu prea gasim de unde vine aceasta bucurie care trebuie consemnata.
Respect decizia sarbilor, care sunt cei mai in cauza sa aprecieze si sa opteze pentru conducatorul lor, care, sunt convins ca nu-i va dezamagi. Cel putin nu ca in cazul alor nostrii.