Cartea lui Mattei Dogan si Dominique Pelassy, Cum sa comparam natiunile, Sociologia politica comparativa, Bucuresti, Editura Alternative, 1993, 203 p., incearca sa teoretizeze la nivel de ansamblu, in IV capitole diferitele moduri de analiza asupra diverselor sisteme politice din intreaga lume si sa compare printr-o analiza mai laxa conceptele care stau la baza diverselor guvernari. Etapizata pe categorii sociale, continentale, conceptuale, functie de generatie, de sistem: monarhic, democratic, social democratic, autoritar, autorii incearca sa creioneze un tablou pentru a putea intelege cum functionam din aceste puncte de vedere.
In ce ma priveste, mi-a atras atentia capitolul III, Selectia tarilor, in care, consider eu autorii pleaca impropriu de la doua dimensiuni si anume sistemul social si politic coroborat cu numarul si genul de tari, p.115. Adam Przeworski si Henry Teume au propus doua tipuri de cercetare si anume unul pentru sisteme in majoritate similare, iar celalalt pentru sisteme in majoritate diferite. De altfel, in subcapitolul Despre nevoia de a segmenta inainte de a compara, autorii argumenteaza ca timpul analizelor globale lansate de Montesquieu, Spencer, Weber este depasit, delimitarea conceptuala, bine argumentata fiind mai logica. p.117. Analiza comparativa expune diferite categorii sociale: femei-barbati, tineri-adulti, protestanti-catolici etc. Un studiu comparativ cu cel al originii sociale faciliteaza intelegerea comportamentului lor. Autorii nu clarifica insa metodele clare care stau la baza acestui studiu. p.119
O alta teorie lansata de autori este ca nu se pot compara “cariera ministeriala obisnuita din Orientul Mijlociu, Atlantic si lumea comunista”. Evident s-a scris mult despre tipologiile zonale care guverneaza asupra zonelor enumerate mai sus, ceea ce ma face sa cred ca teoria celor doi autori, logica si evidenta pe fond este cel putin amuzanta cand o numim teorie. p.120 Tot la aceeasi pagina autorii aduc in discutie o teorie a lui Richard Pride: o democratie stabila coincide cu anumite structuri de partid, in tari in care institutiile, credintele si practicile democratice exista de multa vreme.
In subcapitolul al XIV-lea Studiu de caz in perspectiva comparativa, apar mai multe tipuri de analize, majoritatea asa cum spune si titlul in urma unor studii de caz. De exemplu se analizeaza statul/statele care ii sunt cunoscute cercetatorului Barrington Moore care, in centru studiilor sale, se afla India, Japonia si China. Reinhard Bendix, in cartea sa, Kings or People, se opreste asupra statelor: Marea Britanie, Franta, Germania, Rusia si Japonia. Bendix vine cu o teorie practica si incearca sistematic sa evalueze rolul razboaielor in intemeierea natiunilor sau modul in care intelectualii contribuie la mobilizarea poporului. p.123 Analiza cazurilor deviante se gaseste in miezul metodei comparative. O metoda utilizata in comparare este cea binara care si ea la randul sau se imparte in implicita si explicita. Comparatia binara este implicita in perceperea celuilalt, privit ca diferit si vazut intr-o relatie continua cu cultura observatorului. Ne putem cunoaste mai bine tara daca am cunoscut si alte tari. Avem exemplul germanului Ralf Dahrendorf asupra societatii germane dupa ce a trait in Marea Britanie sau cel al lui Tocqueville asupra societatii franceze din SUA. Nu intotdeauna aceasta teorie poate fi numita sigura, uneori cei care scriu despre tara lor din afara, desigur au un punct putin diferit de cei autohtoni insa cei care locuiesc in propria tara pot observa mai atent functionalitatea/disfunctionalitatea propriului sistem si pot compara la randul lor cu sistemele statelor vecine sau chiar indepartate.
Compararea a doua tari sporeste interesul fiecaruia pentru cealalta si accentueaza in particular caracteristicile principale si originalitatea fiecarei situatii. Comparatia binara este folosita adesea pentru tari care prezinta similaritati contextuale, chiar daca scopul analizei este de a pune in evidenta diferente intr-unul sau mai multe domenii specifice. Intr-o comparatie binara, cele doua tari pot fi relativ asemanatoare sau relativ diferite. Daca sunt diferite, pot fi considerate uneori ca prototipuri doua serii de tari. Daca sunt relativ asemanatoare, cercetatorul simte sa incline la un moment dat sa extinda analiza si la alte tari similare.p.134
Intr-un alt subcapitol, Compararea tarilor similare, autorii arata ca nu vor folosi aceleasi mijloace pentru a compara sindicatele din Europa occidentala si pentru a studia procesele politice din tarile dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare care difera de la caz la caz. Interesant ar fi fost ca firul analitic sa faca o comparatie si intre statele dezvoltate si cele din lumea a III-a si sa explice cauza diferentelor dintre aceste state. In schimb, autorii accentueaza cuvantul “relativ” plecand de la exemplu cu un lant muntos si soarele care functie de miscarea sa, schimba si peisajul. Asa si cu analiza statelor. Mai mult, niciunul din schimburile dintre civilizatii nu au reusit sa construiasca o punte peste prapastia adanca dintre lumea araba si cea greco-latina.
Intr-un anume sens, nicio comparatie nu este posibila daca nu exista si analogii si contraste. Nimeni nu compara obiecte identice cum tot la fel nu compara si obiecte total opuse. In fond, nu exista doua tari care sa fie identice cum nu exista nici doua tari care sa nu aiba ceva in comun. Comparatia se produce intotdeauna in punctul unde analogia se incruciseaza cu contrastul, toate comparatiile se bazeaza pe analogii.
Lucrarea amintita mai sus ne creioneaza o imagine despre cum se pot analiza doua sau mai multe state, cum se pot compara tipologiile de sisteme politice continentale, ne arata anumite deosebiri si asemanari intre state apropiate sau foarte indepartate. Cu o bogata bibliografie, autorii pun la baza opiniilor proprii teoriile diversilor sociologi, cercetatori, profesori, teoreticieni. Din pacate, autorii nu au depasit stadiul conceptual si teoretic pentru a aprofunda teoriile prin exemplu istoric pentru a intelege si mai mult asemanarile si deosebirile dintre temele abordate. In fond, fara cunostinte solide de istorie despre spatiul, locul, statul, religia si etapele prin care a evoluat/involuat nu putem intelege si analiza/compara modul cum functioneaza sistemul din statul respectiv.