"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2011 / 18 noiembrie

Clasificarea universitatilor

Carnet de istoric

Metodologia de realizare a clasamentului pe domenii al universităţilor din România, asa cum este descrisa pe acest site ( http://www.ad-astra.ro/universitati/methodology.php) tine cont de anumite criterii:

Clasamentele sunt realizate pe baza articolelor ştiinţifice publicate de personalul universităţilor în reviste ştiinţifice recunoscute pe plan internaţional, indexate de ISI Web of Science (proprietate a Thomson Reuters). ISI este instituţia cea mai recunoscută pe plan internaţional în domeniul monitorizării şi recenzării publicaţiilor ştiinţifice. Acest indicator este folosit şi în prestigioase clasamente internaţionale ale universităţilor, cum ar fi clasamentul Shanghai.

Au fost extrase din baza de date ISI toate articolele cu autori din România indexate în anii 2006-2010, iar articolele au fost repartizate apoi pe instituţii, pe baza adreselor autorilor indicate de aceştia în articole. Au fost luate în considerare numai publicaţiile de tip articol, care prezintă rezultate ştiinţifice originale, nu şi alte publicaţii cum ar fi scrisori, recenzii, etc. Topul dintr-un anumit an a fost realizat pe baza articolelor indexate în anul anterior, de exemplu topul pe 2011 a fost realizat pe baza articolelor indexate în 2010.

Repartizarea pe domenii ştiinţifice a articolelor s-a făcut pe baza revistei în care au fost publicate. Repartizarea revistelor pe domenii ştiinţifice a fost făcută de ISI. Unele reviste sunt considerate de ISI ca aparţinând mai multor domenii, şi un articol publicat în aceste reviste a fost considerat ca un articol întreg pentru fiecare din domeniile de care aparţine revista. Unele domenii au fost grupate împreună, astfel încât lista domeniilor folosită în clasament să fie cât mai apropiată de domeniile în care se pot organiza în România studii universitare de licenţă, conform legislaţiei actuale.

Tot de aici aflam ca: in lume există mai mult de 100.000 de reviste ştiinţifice. Se ştie însă că doar o mică parte din acestea sunt relevante pentru comunitatea ştiinţifică internaţională: marea majoritate a celor mai importante rezultate ştiinţifice sunt cuprinse într-un număr foarte mic de reviste. De exemplu, în 1994, doar 100 de reviste cuprindeau 44% din articolele citate în 3.400 de reviste, şi 2.000 de reviste cuprindeau 95% din articolele citate. Citările reflectă într-o măsură rezonabilă valoarea ştiinţifică a articolelor. Cei care au facut aceasta baza de date sunt americanii, care au stabilit anumite reguli si functie de acestea existi din punct de vedere stiintific sau nu!

Criteriile: Începând cu 1961, Institute of Scientific Information din Philadelphia, SUA (actualmente Thomson ISI) a început monitorizarea principalelor reviste ştiinţifice internaţionale, indexând atât articolele ştiinţifice, cât şi citările din articole. ISI selectează în mod continuu revistele ce sunt incluse  în baza sa de date, în funcţie de numărul de citări al articolelor din aceste reviste. In plus, ISI ierarhizează revistele ştiinţifice indexate în funcţie de scorul de influenţă, o mărime calculată pe baza citărilor pe care le primesc articolele dintr-o revistă ştiinţifică, ponderate cu calitatea revistelor care citează aceste article.

Actualmente, ISI indexează aproximativ 13.000 de reviste ştiinţifice, acoperind aproape toate domeniile ştiinţifice, inclusiv ştiinţele sociale şi umaniste. În general, se consideră că baza de date ISI  reprezintă satisfăcător fluxul principal de publicaţii ştiinţifice. De aceea, datele provenite de la ISI sunt folosite în majoritatea analizelor şi studiilor de politică a ştiinţei. Cel mai sugestiv exemplu este raportul „Science and Engineering Indicators” pe care National Science Board, organism guvernamental al SUA, îl prezintă preşedintelui Statelor Unite ale Americii, la intervale de doi ani. Datele ISI sunt folosite şi în clasamentul Shanghai al universităţilor din întreaga lume.

Ce nu imi place la aceasta baza de date ISI? In primul rand ca nu este echilibrata din punctul de vedere al egalitatii de sanse. In Romania de exemplu sunt foarte putine reviste cotate ISI in domeniul meu de specialitate. Pentru un profesor universitar sau un academician este greu sa acceada si sa fie publicat intr-o astfel de revista dar mai ales un asistent univ. sau lector! Un alt aspect este cel al limbii! De ce un roman trebuie sa faca efortul de a publica intr-o limba de circulatie internationala si un american, englez, francez nu? Ce se intampla cu cartile, studiile si articolele publicate in reviste de specialitate care nu sunt astazi recunoscute de ISI? Sunt zero?

Unul dintre criteriile ISI este acela ca o participare la o Conferinta aduna mai multe puncte decat a scrie o monografie. Sau scrierea unui articol poate aduna mai multe puncte decat o carte. Un alt dezavantaj este acela ca ar trebui o delimitare pe specializari. Cum poti compara o demonstratie matematica cu un studiu de istorie? Sau doua studii de istorie intre ele? Cum se face o clasificare pertinenta? Care este metoda de acceptare a unui studiu intr-o astfel de revista?

Pe aceasta baza subiectiva (nu am cercetat foarte mult aceste criterii) in opinia mea se clasifica si Universitatile. Se stie ca in Romania majoritatea profesorilor predau la mai multe facultati. Iar in ultimul timp, batalia pe studenti a facut sa cam dispara examenele scrise de la admitere si inlocuirea acestora cu „proba dosarelor” functie de media de la bacalaureat. Sa nu zicem ca in ultima vreme a lua Bacalaureatul este o virtute si iti asiguri un loc la o universitate.

Discutia veche, opinii subiective! Aia de la particular sunt mai prosti ca aia de la stat! La stat se face carte la particular nu! Ca unul care am tangenta cu amandoua sistemele pot afirma ca se face carte functie de caracterul si moralitatea profesorului dar si de implicarea studentilor. In invatamantul de stat, normele salariale sunt facute pe grupe, astfel incat fiecare student este important si astfel trebuie sa ramana in grupa. Daca ramane de grupa, afecteaza norma, norma…salariul si tot asa…

Realitatea este ca o mare parte dintre profesorii de la stat predau la Universitati particulare. Iar studentii lor apoi vin la un ciclu superior de masterat si doctorat la stat. Cunosc zeci de cazuri. Asa ca daca aia de la particular ar fi prosti, de ce ii primesc cei de la stat, la formele de invatamant superioare?

Concurenta intre institutiile de invatamant din Romania este benefica, daca se face in limitele normale si obiective! Atat timp cat politicul se amesteca in a evalua Universitatile (nu mai mentionez de pregatirea politicului) invatamantul (si cel de stat si particular) vor avea de suferit!

PS. Ce sa mai zicem de profesorii care au depus eforturi o viata intreaga ca Universitatea lor sa fie competitiva si apare azi un ministru ca D. Funeriu care le spune ca ei alaturi de Universitatea lor sunt printre cei mai slabi din Romania. Tare as vrea sa vad un clasament pertinent. Atunci as fi de acord!

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT