Pe 23 septembrie, Mahmud Abbas va solicita Consiliului de Securitate ale ONU recunoasterea statului Palestinian, cu capitala la Ierusalim, partea estica si frontierele din 1967. In realitate Palestina exista, natiunea palestiniana fiinteaza fie ca vor sau nu unii. Nu exista si fiinteaza in parametrii sai reali datorita ingerintelor in limita granitelor sale ale unor forte externe puternice.
Demersul palestinienilor este de a arata lumii ca vor si ei drepturi, ca vor si ei sa fie recunoscuti, ca vor sa fie tratati ca orice alt stat din lumea asta. Ar fi fost aceasta nesiguranta in ce priveste cunoasterea sau nu a statului Palestinian daca in cauza nu ar contraveni interesului statului Israel? A fost bine ca Israelul a obtinut statutul de membru ONU? Cei care au votat pro, s-au gandit la Palestina?
Statul Palestina este recunoscut de 96 state membre ONU, de Sfantul Scaun, de Liga Araba si de Organizatia Conferintei Islamice, după Declaratia de Independentă a Palestinei. Israel nu recunoaste Statul Palestina, iar ONU recunoaste Palestina ca o entitate ce nu îi este membră, cu statut de observator. Autoritatea Natională Palestiniana, in control partial asupra Cisiordaniei si Fasiei Gaza (precum este prevăzut în acordul de la Oslo), nu a separat unilateral niciun teritoriu de Israel pana acum, suspendand negocierile cu guvernul israelian. Administrarea si controlul asupra teritoriului este disputat din 2007 între două organizatii politice palestiniene: Fatah si Hamas, cu Fatah avand control efectiv a ramurei executive si a Cisordaniei, iar Hamas cu drept majoritar in ramura legislativa si control efectiv a Fasiei Gaza.
Citesc in presa ca si 9 dintre europarlamentarii romani au cerut ca in numele pacii si al democratiei :), statul Palestina sa nu fie recunoscut. Acesti „destepti” sunt: Cristian Busoi (PNL, ALDE), Corina Cretu (PSD, S&D), Viorica Dancila (PSD, S&D), Ioan Enciu (PSD, S&D), Catalin Ivan (PSD, S&D), Norica Nicolai (PNL, ALDE), Ioan Mircea Pascu (PSD, S&D), Cristian Preda (PDL, PPE), Csaba Sogor (UDMR, PPE). Daca la cei opt te poti astepta sa voteze functie de interese personale, sunt mirat de semnatura Corinei Cretu pe care o stiam o doamna cu principii democratice.
Scrisoarea semnata de 160 de europarlamentari conchide: „O mutare unilaterala nu va aduce impacarea, nu va aduce stabilitate, nu va aduce pace. Mai degraba, aceasta va prabusi, probabil, procesul de pace pentru totdeauna (…). Posibilitatea unei recunoasteri va naste printre palestinieni asteptarea nerealista ca vor avea in curand un stat suveran. Dar un vot la ONU nu va schimba realitatea din teren si multi palestinieni vor fi dezamagiti”. Subiectiv? In 2009,Javier Solana, fostul secretar general al Consiliului Uniunii Europene, a fost cel care a spus: „Israelul, dati-mi voie sa spun, face parte din Uniunea Europeana fara sa fie membru al institutiei”.
Asta poate explica de ce UE, azi, cu cateva zile inainte de a se decide soarta Palestinei, inca nu a avut timp sa ia o pozitie oficiala.
Romania, la randul sau, nu are o pozitie oficiala: Ministrul de Externe Teodor Baconschi a declarat vineri pentru AP ca Romania se va abtine de la vot daca Palestina va cere recunoasterea deplina la Adunarea Generala ONU de saptamana viitoare. Din pacate, cu acest ministru si cu politica externa care are ca scop sa nu scoata „capul afara” daca se poate sa nu avem politica externa, isi atinge scopul. Nici macar demnitatea obligatorie, de a spune da sau nu, ne lipseste!
Ramane de vazut!