Dupa Plitvice Jezera, un loc mai mult decat incantator, o adevarata perla a naturii si dupa un periplu prin alte orase ale Croatiei, am decis sa stam o perioada in Muntenegru.
Despre aceasta tara, relativ noua, nu tin sa spun foarte multe. Populatia sa nu depaseste 700 000; are avantajul litoralului pe toata intinderea sa vestica. Ca si Romania, acest stat si-a obtinut independenta in 1878 in urma Congresului de la Berlin. Aceasta data a ramas sarbatoarea sa nationala: 13 iulie.
Daca in cazul Sloveniei, Bosniei Herzegovina, Croatiei sau a altor zone sarbii au protestat utilizand forta, in cazul Muntenegrului, dupa referendumul din 2006 in care cetatenii au hotarat desprinderea de Serbia si transformarea intr-un stat independent, s-a facut pasnic.
Tot din 2006, Serbia a ramas fara iesire la mare. Turismul in Muntenegru pare principala sursa de venit, care pe langa celebrele sale statiuni se bucura si de Canionul Tara, cel mai mare din Europa si al II-lea din lume dar si lacul Skadar. Din ce am vazut, aceasta tara are un relief muntos pe tot cuprinsul sau. Ar mai fi de spus ca acestia au adoptat euro ca moneda oficiala.
La intoarcerea spre casa am hotarat sa trecem prin Kosovo. Drumul mai scurt dar si curiozitatea de a vedea o zona greu incercata de razboi m-au facut sa vreau sa trec pe acolo. Acum nu as mai trece prin Kosovo nici cu treaba!
Dupa efectuarea controlului la frontiera Serbiei cu Kosovo la parasirea Muntenegrului, in partea nordica, vamesul sarb, zambitor ne-a urat drum bun! Putin nedumirit de veselia acestuia am plecat dar la 200 de m in fata noastra ne-am pomenit cu un grup de soldati echipati de razboi si cu pustile indreptate spre noi.
Pe sub sarma ghimpata si blocada din mijlocul drumului cu litere rosii sta scris THE BORDER IS CLOSED. A cere explicatii, era de prisos. Intors la vamesul din Serbia pentru a cere lamuriri in limba semnelor am inteles doar KAPUT! NATO! AMERICANII!
Ajuns aici, am hotarat sa nu renunt si sa incerc sa obtin cateva explicatii si un drum cat mai scurt spre Romania. Tot gesticuland in vama care era compusa dintr-un vagon metalic gen celor de pe santier, au aparut doua masini. Vamesul le-a spus sarbilor ca vrem sa ajungem in Romania si sa ne tinem dupa ei, ceea ce am si facut. Si de aici a inceput aventura!
La 100 de m fata de blocada KFOR am facut brusc stanga pe un drum pietruit de munte. Mergem sau renuntam? Mergem! Unde? Om vedea! Doar nu or sa ne impuste! Dupa cum am banuit am ocolit blocada si am coborat pe acelasi drum dar in spatele acesteia.
Banuiam si banuiesc si acum ca tehnologia acestor forte KFOR le-a permis sa ne vada ocolind granita dar nu le-a pasat. Odata ajunsi pe sosea, TAB-uri pe roti cu pusti mitraliere si lansatoare de rachete cu placute pe care in loc de nr. sta scris KFOR sau NATO erau parte din peisajul muntos. Chiar si in Kosovo, unde razboiul este parca mai accentuat decat in BH, soselele sunt mult superioare fata de cele din Romania. Chiar daca sunt rar circulate. Majoritatea automobilelor circulau fara numar de inmatriculare.
Dupa vreo 10 km, prietenii nostrii sarbi de conjuctura, s-au oprit. Bine ca ne-am oprit si noi pentru a cere explicatii. Dupa ce ne-au desenat o harta cum sa ajungem la Kosovo Mitrovica, pe unde sa trecem pentru a nu ne intalni din nou cu inca o blocada care sa ne intoarca din drum am plecat cu speranta catre Mitrovica.
Aceasta familie de sarbi, locuia in zona de frontiera cu Muntenegru iar de cate ori vroia sa treaca in Muntenegru, Albania sau Serbia trebuiau sa treaca fraudulos granita fie a se duce, fie a se intoarce. Ce nu am inteles este de ce NATO a securizat granitele de nord ale Kosovo-ului in timp ce prin celelalte puncte poti sa intri?
In Kosovo am intalnit doua tipuri de blocaje, unul de care nu te poti apropia iar in altul in care dupa ce esti verificat poti trece…cum a fost cazul nostru. Din cate am observat cu acesti soldati nu poti vorbi/comunica, indiferent de subiect, nu pot da detalii etc. Cert este ca in timp ce eram verificati toate armele celor 6 masini pozitionate strategic de-a lungul drumului erau indreptate catre noi.
Dupa ce am trecut de acest blocaj am respirat usurati. Oarecum, cu gandul la harta desenata de sarbi de a nu incurca in vreun fel drumul. Atat de bine s-a instalat NATO in zona incat radioul KFOR (radioul tau :P) rasuna chiar si in varful muntilor, unde pe o zona de 100 de km, steagurile fortelor paramilitare sarbe erau arborate din casa in casa.
Din Iugoslavia prima provincie desprinsa a fost Slovenia in 1991, urmata de Croatia, dupa un razboi lung, 1991 – 1995. Bosnia Herzegovina (despre care am scris in postul trecut) 1992- 1995. Evident, propaganda nu s-a multumit doar cu atat si a continuat si continua si azi. A urmat Kosovo, Macedonia si cine mai stie ce…
Kosovo,1996 – 1999. Conflictul a avut loc intre fortele sarbe si iugoslave si o grupare paramilitara de gherila a etnicilor albanezi, sustinuta de NATO. Initial aceasta grupare era pusa de guvernul american pe lista gruparilor teroriste! Chiar cand NATO a atacat Iugoslavia, martie – iunie 1999, etnici albanezi au continuat conflictul lor.
Pentru prima data in istorie, NATO se implica intr-un conflict extern. In cele din urma era vorba de un conflict in interiorul unui stat, intre un stat si o grupare ilegala din interiorul sau. Sub pretextul apararii drepturilor omului NATO a intervenit. O mai face de atunci in Iraq, Afganistan, Libia si pe unde va mai prinde ocazia. Evident etnicii musulmani au fost sustinuti de statele majoritar musulmane in timp ce sarbii doar partial de catre rusi.
Revenind la trecerea prin Kosovo. Urmele razboiului sunt la tot pasul, cladiri, poduri reparate, urme de gloante, saracia este vizibila iar printre toate astea se plimba soldatii echipati de razboi parca pentru a prelungi si mai mult aceasta soarta a amaritilor nascuti in zona.
Ultimele emotii au fost la iesirea din Kosovo catre Serbia. Fata de celelalte tari ale fostei Iugoslavii, in Kosovo se circula cu Pasaportul si nu cu Cartea de Identitate. Din fericire pe pasaport nu se pune stampila! Daca se punea, noi nu o aveam pe cea de intrare! Trecuti in Serbia, pe la punctul de frontiera ce duce catre Niš, am fost ca si ajunsi acasa.
In 20 de ani, Iugoslavia a intrat in istorie! Pe locul ei au aparut sapte state. Unii dintre locuitorii ei spun ca o duc mai bine astazi, altii ca era mai bine inainte.Toti vorbesc o singura limba! Catolici, crestini si musulmani, obiceiuri diferite, mentalitati diferite au aratat ca pot trai pasnic pana cand…. pana cand interese (interesele altora) au distrus aceasta tara facand-o parcele. Cu cat mai multe cu atat mai bine…si toate sub sintagma….”drepturile omului”. Chiar si acum, armata vegheaza! Pe 100 km am trecut in trei tari: litoralul croat, trecere pentru vreo 20 km in BH din nou Croatia si apoi Muntenegru.
Ca un fapt, in BH, pe o mare parte a sa se afla Republica Srpska! Aproximativ 250 000 de oameni si-au pierdut viata in urma conflictelor interetnice!
Cum sa fii rezolvat Serbia problemele? Daca la noi, ungurii din Harghita si Covasna si-ar declara unilateral independenta, ce ar face Romania? Ar interveni in forta? Serbia nu a fost de acord cu aparitia „statului” Kosovo. Indiferent de ce cred sarbii aceasta noua zona a fost sustinuta si acum este un nou stat! Romania nu il recunoaste, si bine face! Dar celelalte state il recunosc! De ce nu gandeste unitar? Ori toate, ori niciunul?
Cu toate ca mi-am dorit sa-mi fac propriile poze, din motive ce nu tin de mine, nu am riscat!