Libia, tara africana, atrage atentia lumii, nu prin nedreptatea ca in fruntea ei se afla Muammar al-Gaddafi de 42 de ani, ci prin ororile ce se petrec. Ca intr-un joc de domino in Africa regimurile cad cum au cazut in partea estica a Europei in `89. Acum, este momentul Libia. Da! Se pot gasi multe similitudini intre scanteia pornita acum 20 de ani cand regimurile socialist-totalitare ne-au parasit si ceea ce se intampla pe celalalt continent acum. Deosebirea este ca intelectul dictatorilor africani este peste cel al comunistior europeni. Poate fi si aceasta o cauza a mentinerii nesperate la conducere.
Libia are frontieră cu Marea Mediterană la nord, vest cu Tunisia și Algeria, la sud-vest cu Nigerul, la sud cu Ciadul, iar la sud-est și est cu Egiptul și Sudanul. Cu o suprafață de 1 759 540 km²,locul 17 in lume dar cu o populatie relativ mica, in jur de sase milioane de locuitori este importanta in catastifele economistilor pentru petrolul de calitate (2 %) din productia mondiala.
Dupa cum se stie, dictatorii, fie ei de orice fel sunt ospitalieri, grandomani si au si o calitate deosebita: se inteleg mult mai bine intre ei. In 1974, 12-14 februarie, Nicolae Ceaușescu viziteaza Libia si se-ntelege de minune cu Gaddafi. Revine in aprilie 1979 si martie `85. In urma vizitelor romanii merg in Libia si construiesc fabrici, blocuri etc. Interesant ca la o vizita a onologului sau, Ceausescu ii invita la o vanatoare langa Bucuresti unde, fratele lui Muammar al Gaddafi, seful garzii personale este impuscat din greseala. (anuntul oficial). Poate si acest incident i-a apropiat si mai tare pe cei doi.
Nu mai are rost sa scriu despre ratiune, bun simt, resemnare, o alta viziune sau speranta pentru libieni ca ar incolti in tenebrele cerebrale ale lui Gaddafi. Scanteia odata aprinsa…..si Ceausescu s-a opus!!!
PS. Turcia s-a oferit sa-i ajute pe romani pentru a-si repatria cetatenii de pe teritoriul libian. Ai nostrii au refuzat. Ce-i drept romanii care au vrut sa ajunga in Romania au ajuns dar mult mai tarziu.