Egiptul este o țară arabă din nordul Africii și din Orientul Mijlociu, limitată la nord de Marea Mediterană, la est de Fâșia Gaza, de Israel, de Golful Aqaba și de Marea Roșie, la sud de Sudan, iar la vest de Libia. De asemenea se intinde pe doua continente (Asia si Africa).
De regula cand spui Egipt te gandesti al istorie. Vestigiile arheologice, piramidele, Sfinxul, Faraonii, Dinastiile, modul de viata si civilizatie atins de inaintasii celor de azi te fac sa te intrebi unde au disparut demnitatea si stralucirea celor de odinioara.
Hosni Mubarak este presedintele Egiptului din `81 cu mandate neintrerupte (5). Cum azi, cand cei care au ajuns la limita insuportabilului ii cer sa plece, acesta ezita. In valtoarea evenimentelor, S.U.A. si Israelul afirma ca Mubarak este un aliat de nadejde al lor ceea ce arata interesul lor in regiune iar presedintele Egiptului trebuie sa-si joace in continuare rolul. Ca si in Irak, Afganistan si alte state unde s-au implicat, cetatenii statelor respective sunt la limita subzistentei.
Acum cateva luni, in august am hotarat sa merg sa vizitez aceasta tara. Pe langa frumusetile naturale oferite de Marea Rosie si Nil, locurile incarcate de istorie – printre altele locul unde Moise a primit cele 10 porunci, Piramidele, Sfinxul, Canalul de Suez, Muzeul de Egiptologie, Institutul de Papirologie, – este un stat al contrastelor. In saptamana care am petrecut-o in Egipt nu am observat clasa mijlocie in sensul european.
Controale ale Politiei care puteau sa intervina si sa opreasca la nevoie orice masina pana la metodele de a organiza o excursie au parut cel putin ciudate (programul unei excursii trebuie aprobat de Ministerul de Interne, un membru al acestuia trebuie sa se afle la fata locului, in fiecare autocar cel putin o persoana, traseul nu poate suferi modificari chiar daca vizitatorii ar dori sa renunte la un anumit punct din traseu, pana intr-acolo incat fiecarui turist i se hotaraste si scaunul din autocar pe care sa stea).
In Egipt există un oficiu al cenzurii sub privirile căruia trec toate publicațiile ca și toate formele de expresie artistică. Anumite subiecte rămân tabuu, fie că acestea sunt de natură critică la adresa regimului, fie că abordează subiecte sensibile pentru societatea patriarhală musulmană, cum este critica religiei sau oamenilor religiei.
Cairo, 23 milioane de locuitori dupa spusele ghizilor, este o capitala in care canalizarea si apa calda nu au ajuns decat la o mica parte din populatie, iar asa zisul oras al Mortilor pare desprins din filmele SF. Saracia este evidenta si in zona cea mai atractiva a Cairoului, Piramidele. Cladiri neterminate, haine puse la uscat, beduini cu camile, bordeie, contrasteaza cu cladiri turn din sticla. Aglomeratie, traversarea strazii cu ajutorul politistului care opresete masinile prin ridicarea Kalasnikovului au dus Egiptul catre o fundatura.
Oamenii, deja rabdatori ai Egiptului, par sa fii ajuns intr-un punct in care sperantele lor incep cu jos Mubarak. Taierea internetului, ridicarea licentei postului AlJazeera, par sa fie pentru regim greseli asemanatoare cu ale regimului N. Ceausescu. Daca in `89 tehnologia nu era atat de avansata, azi cu greu o tara de 80 de milioane mai poate fi prostita. Cu toate ca se incearca.
Presedintele ezita sa ordone armatei sa traga de teama de a nu fraterniza cu poporul, iar cetetenii incep din ce in ce mai mult sa spere pe baza lipsei de reactie a lui Mubarak. Opozitia, formala nu mai reprezinta nici ea o speranta reala. Indiferent cum se va termina, Tunisia, Egiptul, au demonstrat ca incep sa iasa din dictatura.
P.S. Ca turist, pot spune ca am avut o vacanta reusita si datorita ospitalitatii deosebite cu care am fost primit de catre egiptenii cu care am intrat in contact.
P.S. 2. Turcia, inca o data arata ca are grija de cetatenii sai si trimite avioane pentru aducerea lor din Egipt. Pe cand si noi?