Ziua nationala a unui stat este un motiv de mandrie, evocare a evenimentelor istorice si nu in ultimul rand un motiv de sarbatoare. Maine este ziua nationala a Romaniei. Se implinesc 91 de ani de cand s-a faurit Romania Mare.
1918 in opinia mea reprezinta cel mai frumos an din intreaga istorie a romanilor. Contextul istoric de la sfarsitul primului razboi mondial a putut crea premisele unirii provinciilor romanesti cu vechiul regat.
Desfiintarea Imperiului tarist coroborat cu revolutia bolsevica a reusit sa-i tina pe rusi ocupati cu propriile probleme. Astfel Basarabia a reusit sa-si redobandeasca independenta apoi sa hotarasca demcratic Unirea cu Romania. Act semnat la 27 martie 1918.
Pe aceeasi linie, problemele Imperiului Austro-Ungar care s-a desfiintat au produs independenta Bucovinei care prin decizie democratica a hotarat unirea cu Romania. Cum se stie, 1 decembrie 1918 a reprezentat punctul final al lungului drum anevoios. Cei 1228 de delegati au votat in unanimitate unirea Transilvaniei cu Romania.
Entuziasmul participantilor era de nedescris. Scopul politicienilor, scriitorilor, gazetarilor, tuturor intr-un cuvant era unirea tuturor romanilor intr-un singur stat. Indiferent de altercatiile de zi cu zi, de altercatiile normale, indiferent de stanga sau dreapta toti au fost de acord cu scopul savarsit la 1 decembrie 1918.
Ceea ce s-a intamplat la Tratatele de Pace de la Paris din 1919-1920 cu toate ca nu a fost usor s-a reusit. Practic trebuia sa se pastreze prin acte ceea ce se infaptuise de facto.
Astazi, senzatia este ca majoritatea oamenilor nu cunosc evenimentele petrecute in acele vremuri. Mai mult am sentimentul ca se sarbatoreste evenimentul din obligatie decat din constiinta. De cativa ani interesul este si mai scazut deoarece in 2008 eram in preajma campaniei alegerilor parlamentare in 2009 suntem in preajma alegerilor prezidentiale.
Fiecare dintre noi avem prieteni straini. Din cate am observat sentimentul de patriotism are un grad de normalitate la toti mai putin la noi. La noi cand se foloseste sintagma „sunt roman” se foloseste in majoritatea cazurilor cu regret.
Mandria de a fi roman din pacate nu mai exista. Istoricii scriu, publica, organizeaza simpozioane. Insa nu este suficient. Daca alesii nostrii ar invata putina istorie (nu ma refer la toti) cu siguranta lucrurile ar sta altfel.
In speranta ca inaintasii nostrii nu s-au sacrificat degeaba si ca exemplele lor nu trebuie date uitarii le urez tuturor romanilor LA MULTI ANI!