Motiunea de cenzura istorica


Guvernul Boc II a cazut. Majoritatea romanilor, nemultumiti de acest guvern se bucura: in sfarsit s-a facut dreptate, in sfarsit am scapat de Boc, Udrea, Placinta, Berceanu.

Din punctul de vedere al logicii, era normal ca acest guvern sa cada. Insa ce ma intristeaza este ca cei care vor veni daca vor fi din partide tot cam acelasi rezultat vom avea.

Faptul ca M.Geoana sau Crin Antonescu au mobilizat partidele lor sa voteze impotriva guvernului il putem numi un gest de normalitate. Ceea ce este mai dificil abia acum incepe. Constitutia ii da dreptul presedintelui, dupa consultatii sa propuna un alt prim ministru. Cu alte cuvinte cheia este la dl presedinte. Ce argumente o sa-l conduca pe presedinte in decizia desemnarii primul minitru? Simplu: oscilatia de a ramane Boc sau un altul asemanator care sa ii garanteze ministerul de interne sau decizia de a veni in fata alegatorilor, care intr-o luna o sa se prezinte la vot, cu un independent, lasand impresia ca el colaboreaza cu toate partidele pentru binele national.

Ce ar fi normal? Sa se formeze un guvern de uniune nationala in care deciziile care se vor lua sa vina in sprijunul cetatenilor si de a diminua criza economica. Istoria ne arata ca atunci cand un guvern se confrunta cu criza economica, vezi cel taranist din anii `29, cei care se afla in fruntea executivului devin impopulari.

In timp ce scriu – Boc – declara ca guvernul a cazut din cauza ca a vrut sa taie pensiile parlamentarilor. Ce penibil.

In ceea ce ma priveste, nu vad in candidatii la presedentie o solutie viabila pentru Romania. Din pacate. Insa oricare ar fi, cred ca Romaniei o sa-i fie mai bine decat cu Basescu. O carte pozitiva care ar putea fi jucata de Basescu ar fi sa desemneze un prim ministru capabil.

Caracterul, inteligenta si abilitatea sefilor de partid se vor vedea in perioada ce urmeaza. Oamenii din greseli invata, iar Geoana, Antonescu, Bela, Basescu-Boc, in vremuri grele o sa ia anumite decizii. Daca sunt sau nu patimase vom vedea.