Nicolae Ceausescu, Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Ion Iliescu si Traian Basescu. Aceasta este ordinea singurilor presedinti din istoria noastra milenara.
La o analiza rapida, constatam ca primul presedinte avea o inteligenta nativa, insa o viata interesanta; plecat dintr-o familie taraneasca, dintr-un sat „uitat” de lume. Provenit dintr-un tata alcoolic, o mama cu multi copii, tanarul Nicolae a venit in Bucuresti, pentru inceput ucenic de cizmar. Puscarias, afiliat curentului comunist a ajuns prin manevre specifice PCR, secretar general al Partidului, apoi din 1974 Presedinte al Romaniei.
Intr-o epoca in care primul presedinte al romanilor putea lua orice titlu dorea, putea face din tara sa orice dorea, a reusit datorita circumstantelor sa se mentina pana in `89 „carmaciul romanilor”. Personal, consider ca indiferent de deciziile care le-a luat sau le-ar fi luat tot ar fi cazut in `89. Cauzele caderii ar trebui cautate in alta parte. Asta nu inseamna ca revolutionarii nu au percutat la inlaturarea lui, ca nu si-au riscat viata si ca victimele nu sunt reale. Revolutionarii au incheiat un proces, sfarsitul comunistilor.
Din randul revolutionarilor, s-a ridicat Ion Iliescu. Abil, inteligent, pragmatic a stiut sa-si joace rolul si sa se mentina pe o linie care impune respect chiar si adversarilor lui. Nascut intr-un regim monarhic, adolescent in timplul dictaturii militare, trecut printr-un razboi, a devenit membru PCR. Unul de marca. Din deceniul al VII-lea a intrat in dizgratia primului Presedinte. Marturiile ulterioare perioadei arata ca Ion Iliescu a avut tentative in care condamna regimul, a incercat sa faca anumite lucruri care sa duca la inlaturarea lui Ceausescu.
Politician in adevaratul sens al cuvantului, a trecut printr-o perioada dificila a tarii, a avut multe greseli, dar in timpul mandatului sau istoria retine aparitia pluripartidismului, a unei Constitutii democratice, libertatea presei, alegeri libere. Ca fapte negative sunt mineriadele. Istoria il va judeca, nu e nevoie sa ma pronunt aici.
Emil Constantinescu a venit pe un fond de schimbare, ca oamenii sa vada cum e fara Iliescu, „reprezentat al comunismului”. Din cate ne aducem aminte a fost o finala intre PDSR cu reprezentantul sau, Ion Iliescu si PNTCDR, PD si PNL cu reprezentantul sau, Emil Constantinescu. Practic a fost o coalitie politica impotriva PDSR. Au castigat. Perioda 1996 – 2000 a fost coordonata de la Cotroceni de catre Emil Constantinescu. Romania a progresat in ceea ce priveste politica externa. Minus, monumentala gafa reprezentata de Tratatul cu Ucraina. In plan intern guvernele din timpul sau au aplicat masuri drastice soldate cu disponibilizari in mase. Somajul a crescut, viata a devenit din ce in ce mai grea, iar presedintele a fost tradat rand pe rand de partidele care l-au sustinut. Au plecat toate din coalitie, iar oalele s-au spart in capul PNT, care nici azi nu reuseste sa redevina macar o umbra a ceea ce a reprezentat PNT in perioada interbelica.
O consecinta a guvernarii Constantinescu, a facut sa creasca in simpatie partidele nationaliste cu tenta extremista. Aceasta a facut ca in finala din 2000 sa ajunga Ion Iliescu cu Corneliu Vadim Tudor. Emil Constantinescu s-a recunoscut infrant si nu a mai participat la alegeri. Firesc, Ion Iliescu s-a apropiat de scorul din 20 mai 1990. Erodat dupa 6 ani, 1990-1996, a redevenit in 2000. In timpul acestui mandat, 2000-2004 Romania a devenit membru NATO si a incheiat o mare parte din capitolele pentru aderare la UE.
Pana in acest moment se pot trage unele concluzii printre care primordiala este aceea ca guvernele minoritare au avut eficienta in dauna celor formate sub forma de Coalitie. Dupa pierderea alegerilor de catre A. Nastase, Traian Basescu, alaturi de Coalitia DA formata din PD si PNL, reusind cu greu sa infranga PSD, au format un guvern. Certurile au continuat in coalitie, ceea ce au facut PSD-istii zilele acestea au facut PDL-istii cand au iesit din guvernul Tariceanu. A revenit Tariceanu II si a continuat surprinzator de bine.
S-au produs si greseli, dezbaterile politice au pierdut in inteligenta, pe alocuri au devenit sterile. Societatea pierde in substanta, iar in momentul de fata avem ministrii „bis” care se ocupa de catre 2 ministere, si nu pe criterii obiective. Traian Basescu, „spargatorul de aliante” isi vede de drum. Drum, ai carui colegi sunt persoanele dragi, lipsite de inteligenta gen Elena Udrea sau fiica sa Elena Basescu.
Incotro se va indrepta tara aceasta? Momentan avem datorii de 70 miliarde euro, aproape 1 milion de someri, un euro care creste, oameni ce se pregatesc de greve.
Sa nu mai pomenesc de educatie, cultura, diplomatie. Unde avem enorm de recuperat.