Azi, 13.05. am participat la Masa Rotunda cu tema Revolutia din decembrie 1989 – certitudini si controverse, organizata de Institutul Revolutiei Romane din Decembrie 1989 la Clubul Taranului Roman din cadrul Muzeul Taranului Roman.
Discutiile au fost utile, ideile expuse de participanti au avut un caracter stiintific, fiecare si-a expus propriile opinii si a cautat sa se intrebe retoric despre faptele neelucidate inca.
Discutiile au fost deschise de catre presedintele IRRD, fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu care in expunerea sa a constatat ca inca sunt unii care se indoiesc daca a fost revolutie sau nu. In opinia sa punctul critic a fost reprezentat de starea in care se gasea societatea romaneasca.
Iliescu s-a oprit si asupra celor care isi exprima tot felul de idei fata de caracterul revolutiei si anume unii sunt nostalgicii care fac comparatii cu trecutul iar altii sunt nostalgicii oranduirii antebelice care vor sa creada ca a fost un complot, lovitura de stat. Aceste idei in opinia celor prezenti sunt jignitoare la adresa revolutionarilor si revolutiei in sine. De altfel o revolutie se judeca functie de schimbarile produse in societate. Lucru de necontestat azi. Mai mult Iliescu s-a exprimat ca era bine sa fi existat un complot care sa se sondeze cu inlaturarea lui Ceausescu.
Referitor la 22 decembrie 1989, presedintele a opinat ca a fost o actiune spontana. A relatat cum s-a constituit CFSN-ul, activitatea din Studioul 4 al TVR. ” In timp ce redactam comunicatul catre tara s-a declansat diversiunea armata, inclusiv in sediul CC”. In incheierea expunerii, fostul presedinte a concluzionat ca revolutia nu ar fi meritat o asemenea tratatie. Moderatorul discutiilor profesorul Ioan Scurtu ia dat cuvantul unui important revolutionar, Dumitru Mazilu care in expunerea scurta si la obiect a descris caracterul nobil al unei revolutii si s-a aratat dezamagit de imbogatirea peste noapte a unora.
In alocutiunea sa a inceput cu doua citate din Victor Hugo : ” Revolutia este accesul de furie al poporului” si ” Toate revolutiile sunt motivate de mari sperante”. Ca revolutionar s-a aratat dezamagit ca azi dupa 20 ani de la revolutie constata ca a fost o manipulare de mari proportii. Ca o paralela in timp a aratat cum azi 43 din 45 de banci sunt conduse de catre straini.
In expunera sa, Miodrag Milin, a opinat ca in toamna lui ’89 la Timisoara era un climat de asteptari si sperante legate si de ceea ce sa intamplat la Brasov. Tokes, era dorit un simbol de contestare a regimului. In incheierea expunerii sale a declarat ca in Biserica Reformata se striga Libertate! si se canta Desteapta-te romane!.
Fostul presedinte Emil Constantinescu si-a inceput alocutiunea prin a relata ca de 9 ani se ocupa de studiul revolutiei. Principala preocupare a domniei sale este redarea adevarului stiintific despre revoluti. In opinia domniei sale exista unele confuzii pe care le-a expus:
-separarea telurilor politice
– telurile sociale nu au fost atinse
– telurile morale nu vor putea fi atinse niciodata
In incheiere a concluzionat ca daca este condamnat in justitie un caz inseama ca este justificata decizia si invers. Intr-o interventie, Ion Iliescu a opinat ca daca se aplica amnistia generala pentru cei care au participat poate ca azi stiam mult mai multe despre revolutie.
In interventia sa, profesorul Adrian Niculescu a declarat ca nu a avut niciodata un dubiu despre caracterul revolutiei. Mai mult, domnia sa spunea ca nu s-a indoit de drumul nostru si anume spre NATO si UE.
A explicat ca oranduirea sociala se schimba printr-o revolutie si ca toate revolutiile sunt si lovituri de stat dand exemplu Bolivia unde detine recordul loviturilor de stat: 197. A facut o paralele si asupra rolului jucat de minoritatile nationale, evrei la 1848, maghiarii in ’89. In incheiere a declarat ca revolutia din 1848 a fost republicana iar Cuza un presedinte.
A urmat la cuvant, revolutionarul Dumitru Dinca care in opinia sa revolutia din ’89 a fost una atipica. Printre notiuni generale a declarat ca impreuna cu D. Mazilu au elaborat programul prezentat de CFSN.
Certitudinea e ca a fost o revolutie dar ca o parte din populatie o contesta.
Un dialog in care nici Dinca nici Iliescu nu au ajuns la un consens este cand primul a spus ca in noaptea de 22 cel din urma ar fi sunat o anumita persoana dorind sa stie pe cine si de ce. Iliescu a sustinut ca nu a sunat pe nimeni fapt intarit si de Gelu Voican Voiculescu. In incheiere a concluzionat ca tot ce s-a obtinut in revolutie s-a obtinut cu mari sacrificii.
A urmat Alex Mihai Stoenescu care printre altele a explicat ca in ziarele franceze au aparut articole care au sustinut teza loviturilor de stat. A urmat un discurs in care a explicat cum si ce trebuie sa faca un istoric. Cum sa analizeze un fapt tinand cont de surse si tot tacamul. Ca tanar istoric mi s-a parut prea mult despre cum domnia sa, recent absolvent al scolii doctorale vorbeste in fata multor istorici experimentati. Deh..
Petre Roman a declarat ca revolutia romana a nascut o „pasiune extraordinara”. A facut o paralela cu revolutia din Ungaria ’56 si despre presa care exagera cu declaratiile care declara ca sunt zeci de mii de morti la Timisoara. A mai adus aminte despre Targu Mures ( 90 ), 13 – 15 iunie si mineriada lui Cozma din ’91.
A urmat Adrian Cioroianu care a explicat ca fiecare are adevarul sau. Printre elogiile aduse de acesta se numara IRRD -ul si toti care cauta adevarul despre revolutie. In opinia acestuia Uniunea Sovietica a considerat ca Romania va reintra in zona sa de influenta. In incheiere a opinat ca sigur a fost o revolutie.
Lorin Fortuna s-a intrebat retoric cine a furat revolutiam cine este inculpatul si cine este pagubitul.
Directorul general IRRD, Claudiu Iordache se intreba retoric cum sa vanezi agenti cu TAB-urile pe strazile Timisoarei. Tot retoric se intreba unde in Europa au fost cazuri de victime arse. Din marturia sa a reiesit ca nu stia ca participa la o lovitura de stat in 20 decembrie. In incheierea domniei sale, concluziona ca azi isi da seama cat de naiv era el si cei alaturi de care se afla. Scopul lor era inlaturarea dictatorului dupa care s-au retras.
Profesorul Florin Negoita a spus ca cine reneaga numarul celor din strada nu stie ce face. Domnia sa a condamnat scoaterea orelor de istore din scoala, facand o paralela intre istorie si spiritul national. La final a adresat o intrebare : cum putem progresa fara repere morale?
In opinia lui Gelu Voican Voiculescu certitudinile sunt revolutia iar controversele sunt necesare. A declarat ca impreuna cu Mihai Ispas l-a flancat pe Iliescu din 22 decembrie pana la procesul lui Ceausescu, opinand ca Iliescu nu a fost in 23 decembrie in CC. Ca replica la afirmatiile lui Stoenescu, G.V.V. a afirmat : „Lovitura de stat este o subcategorie a revolutiei – zice Stoenescu – lovitura este de persoane, revolutia de sistem, regim. Confuzia, opina GVV s-a creat intre dimensiunea politica si cea militara. Situatia lui Stanculescu este ambigua. Din spusele lui Ilie Ceausescu, Stanculescu s-a oferit sa fie trimis la Timisoara – asta nu inseamna ca a avut comanda militara. Impreuna cu Iliescu, Roman cand am ajuns la MAPN, Stanculescu ne-a intampinat cu mana la chipiu. Daca asta inseamna predarea puterii…..
Gheorghe Buzatu a facut referire la cercetarea istorica si a dorit sa traga un semnal asupra corectitudinii cercetarii si asupra analizei obiective.
Viceamiralul Stefan Dinu este de parare ca lucrurile se scot din ansamblul lor iar Romania din ansamblul international. In opinia sa, primul razboi mondian ne-a dat impulsul sa realizam Marea Unire. Au aparut 2 regimuri dictatorile: de stanga si de dreapta, extirpate de cel de-al doilea razboi mondial. Viceamiralul este de parere ca daca ne oprim cu cercetarea la ce s-a intamplat pe strada x si ce a declarat y ne pierdem in detalii. Membru al Marelui Stat Major General acesta a declarat ca nu s-ar fi gasit un genelar care sa-l urmeze pe Stanculescu. Stanculescu nu este erou, nu este un salvator al revolutiei. Dupa Gusa urma Ilie Ceausescu. ” Timp de 30 ore Victor Athanasie Stanculescu a fost un prizonier inchis in cabinetul ministrului. Nu l-ar fi urmat nimeni. El a ramas in birou pana in dupa amiaza de 23 decembrie cand a sosit grupul Militaru. Ordinul de aducere in cazarma era dat de Ilie Ceausescu. Stanculescu nu a facut decat sa confirme ordinul”. Emil Constantinescu la intrebat cum functiona structura armatei, care dupa multe ezitari i s-a raspuns ca da. GVV la intrebat cum l-au impuscat pe Trasca, iar raspunsul ” Nu stiu, nu am fost acolo”. Ministrul Spiroiu la acuzat pe Dinu ca a dat informatii goale raspunsul viceamiralului a fost ca pericolul era in interiorul tarii nu in exterior.
In evocarea sa, gen. Chelaru declara ca revolutiile se fac din constinta. Revolutia e care pe care. ” Am fost jos in strada si am primit ordine. Sa dat ordine de represalii insa armata nu a vrut sa execute ordinele. Inainte de teroristi cautati loialistii sistemului. Acesti loialisti au avut actiuni de tip terorist”. In incheiere generalul a opinat ca niciun regim nu cedeaza puterea de buna voie.
Consider ca dezbaterea a fost constructiva. Au fost dezbatute idei pe parcursul a sase ore, sau pus intrebari ceea ce face ca noi istoricii sa incercam sa le eludam. Salut initiativa IRRD si sunt convins ca vor mai avea loc asemenea activitati.