"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2019 / 11 iunie

Ce rămâne în urma lui Dragnea


Membrii social democrați ne demonstrează pe zi ce trece că știu să distrugă un partid. De la preluarea guvernării până la alegerile parlamentare au scăzut constant ca procentaj. O mare parte din acțiunile PSD au venit în contradicție cu viziunea alegătorilor, în special a celor care i-au votat. Pe fondul unei opoziții terne, a unui președinte preocupat mai mult cu plimbările, PSD a pierdut din credibilitate. În științele politice, cazul PSD (2016 – 2020) poate fi predat  ca studiu de caz cu câteva capitole de genul: cum se pierde o guvernare, cum îți dai jos propriul guvern, cum îți enervezi propriul electorat sau cum să promovezi mediocrități în funcții publice!

michelangelo5

În lipsa unor juriști de prestigiu, atât la Parlament cât și la Guvern, PSD s-a angajat în schimbarea legilor cu caracter juridic. Chiar dacă aceste legi necesitau o anumită îmbunătățire, guvernarea PSD-ALDE nu a știut să-și argumenteze punctul de vedere, să explice de ce sunt necesare aceste legi, care este scopul lor și impactul pe care-l vor produce în societate. Astfel PSD a reușit să adune o mare masă de nemulțumiți care au înțeles că orice lege din domeniul juridic are ca scop, salvarea lui Liviu Dragnea. Nu au știut să explice că Legile Justiției țin de organizarea judiciară și nu de faptele penale.

Ceea ce surprinde pentru oricine urmărește activitatea politică de la noi este faptul că PSD s-a transformat de mult timp într-un partid inert, fără reacție, fără viziune. Și-a pierdut dinamica și entuziasmul creat foarte bine în jurul alegerilor din 2016 iar ”liderii” partidului, creați de L. Dragnea nu au avut propria personalitate de a-și susține ideile. În cazul în care le-ar fi avut! Astfel, starea de fapt din PSD l-a transformat pe Liviu Dragnea într-un factotum.

Liviu Dragnea nu a știut sau nu a înțeles că nu trebuie să aibă mai mult de 2-3 probleme de rezolvat în același timp astfel că pe lângă problemele create de președinte, și-a creat la rândul său propriile probleme de genul restructurării guvernului, a schimbării propriului guvern sau a schimbării propriilor prim miniștri (Sorin Grindeanu, Mihai Tudose), a mutării capitalei de la Tel Aviv la Ierusalim, plus cele clasice pentru PSD cum sunt cele cu statul paralel, cu DNA, cu L.C. Kovesi, etc.

 

 

PSD a reacționat cum a vrut Iohannis!

Nu este prima dată când se creează o stare de nemulțumire generală cu privire la Diasporă și modalitatea prin care aceasta reușește cu greu să voteze. (nu facem abstracție că această nemulțumire este întreținută de partidele de opoziție care știu că prin această modalitate aduc și mai mulți oameni la vot, oameni care votează anti PSD).

De ce la PSD, din 2016 până în 2019 nu s-a ocupat nimeni de găsirea unei soluții optime cu privire la votul din afara granițelor pentru mine constituie un fapt de neînțeles. Ori se poate explica printr-o indiferență a factorilor de decizie din partid sau printr-un ajutor oferit președintelui!

Acceptarea referendumului, acceptarea referendumului în aceeași sală de vot cu cea a alegerilor parlamentare, mărirea timpului de vot coroborat cu cozile care duc la nervozitatea oamenilor și transformarea acestei nervozități în vot anti PSD constituie încă un pas mare spre diminuarea procentelor. Mai mult, PSD nu a explicat nici propriilor membri care este poziția partidului cu privire la Referendum! Aceste fapte duc către o concluzie simplă: un partid fără reacție sau un partid care s-a predat!

PSD tolerează cu indiferență atacurile lui Victor Ponta. Reevaluat din nou! Chiar dacă toată lumea conștientizează că acesta are ca principal scop distrugerea PSD, toți cunosc caracterul duplicitar al acestuia, toți observă (sau ar trebui să observe) că Victor Ponta în 90% din intervențiile sale vorbește de PSD și doar 10% de propriul partid, PSD nu are nicio reacție! Cum acesta se comportă ca o persoană de pe centură, se bucură nespus că are posibilitatea de a spune despre x sau y ce au discutat de-a lungul timpului. Din păcate, în societatea de azi, bârfa prinde iar mulți cad în manipularea acestuia prin care ideile și proiectele lipsă ale Pro România sunt înlocuite cu bârfe despre PSD.

În orice domeniu, diferența dintre liderii autentici și cei de conjunctură se poate măsura în preocuparea acestora pentru viitor, ce lasă în urma lor și preocuparea pentru resursa umană, atât de necesară.

 Până la Victor Ponta și Liviu Dragnea, toți liderii partidului și-au adus în jurul lor intelectuali, oameni specializați, oameni cu viziune, oameni care erau implicați în angrenajul partidului și al ministerelor cu scopul de a învăța și  a se pregăti. Spre exemplu, Adrian Năstase împreună cu echipa sa au dus România în NATO și au încheiat capitolele pentru integrarea în U.E. Toți știau care este direcția României.

Azi, care este scopul guvernului Dăncilă? Ce și-a propus coaliția de guvernământ să facă?

Începând cu Victor Ponta calitatea resurselor umane a PSD a scăzut treptat iar în timpul lui Liviu Dragnea s-a desăvârșit. De aceea, acest partid tinde să se îndrepte spre disoluție!

În politică starea de fapt este esențială. Emoția și dezamăgirile unui alegător lasă urme în mentalul său pe o perioadă suficient de mare încât PSD să devină dintr-un partid mare, unul de pluton.

De ce nu cred că prinde apelul lui Adrian Năstase

Adrian Năstase a făcut o analiză pertinentă în care a arătat de ce a ajuns PSD în situația actuală și a propus câteva idei prin care partidul se poate redresa. Esența apelului său cred că stă în această concluzie, exprimată pe blog:

PSD are nevoie de refondare, pentru a supraviețui, deoarece criza sa are patru dimensiuni esențiale: de identitate, de management, de resurse umane și comunicațională.

Se poate refonda PSD? Vor cei din CEX-ul actual al PSD să ia în considerare sfatul fostului lor președinte (care a și înființat PSD) și să pună umărul la ”refondarea” propriului partid?

Oameni precum Marcel Ciolacu, Paul Stănescu, Codrin Ștefănescu, N. Bădălău, Marian Oprișan, Dumitru Buzatu, Robert Negoiță, Gabriela Firea, Gabriel Mutu alături de prietenii lor dizidenți printre care Mihai Tudose sau Daniel Constantin s-au remarcat în totalitate prin funcțiile deținute de-a lungul timpului și mai puțin spre deloc prin fapte.

Ori, aceste ”personalități” în frunte cu actuala conducere a PSD știu foarte bine că dacă pun umărul la refondarea partidului, nu vor mai ajunge vreodată să dețină funcțiile din prezent. Astfel, plăcile tectonice din PSD, constituite din diferitele grupări, fiecare cu propriul interes vor prefera mai degrabă să cadă decât să se retragă.

Prin propria lor activitate politică, Klaus Iohannis va face un pas hotărât spre al doilea mandat!

P.S. Atât guvernul cât și Președinția ne arată în aceste zile incapacitatea de a acționa într-un domeniu atât de complex precum diplomația. Ceea ce se întâmplă în R. Moldova, jocurile politice, negocierile, strategiile politice ne arată că România, atât ca vecin cât și ca stat care are peste 1 milion de cetățeni cu cetățenia română nu este la masa negocierilor. Comunicatele palide și declarațiile oficialilor români nu fac decât să arate neputință.

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT