"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2019 / 9 mai

Klaus Iohannis, majordomul Consiliului European, la el acasă


În așteptarea summitului de la Sibiu (de ce a fost ales Sibiul, este o altă discuție), în România se vorbește despre lipsa prim ministrului român de la întâlnire.  Cum motive raționale nu se pot găsi în această decizie, chiar dacă unii precum Traian Băsescu încearcă să convingă că premierul nu trebuie să fie acolo, nimeni nu ar fi surprins de la Consiliul European să vadă la Summit premierul român, în perioada în care România deține președinția Consiliului Uniunii Europene iar întâlnirea are loc într-un oraș românesc.

klaus-iohannis-presidency-ro

Semănând mai mult cu o decizie a unui complexat răzbunător, mulți critici ai PSD se vor bucura și-l vor felicita pe președintele României că o ține departe pe Viorica Dăncilă de ”treburile serioase”.

Având în vedere că inteligența unui om politic responsabil se dovedește  prin fapte practice, se poate aprecia că președintele Klaus Iohannis este iresponsabil și egoist în același timp. Putem înțelege luptele politice interne dar, având în vedere că președintele României reprezintă România, când este vorba de a participa la ședințe, de a fi prezent în discuții cu alți lideri, rața noastră mecanică, cum bine l-a definit Ion Cristoiu, denigrează pur și simplu România, cu alte cuvinte se denigrează pe sine, printr-un comportament de pârâcios. Aflat în Italia, a declarat:

„Situația este foarte complicată în România. Nu vreau să o zugrăvesc mai roz decât este de fapt. Independența justiției de la noi este amenințată, avem abordări populiste, avem tot felul de situații complicate, și, dacă ne referim la arhitectura sistemului nostru politic, ne confruntăm cu ceea ce noi numim o coabitare dură între Președinte și majoritatea guvernamentală”.

Din această frază reiese că președintele român se comportă și se pronunță ca un jurnalist care se exprimă la ordin, fără argumente. Ca un spectator, care înclină să fie părtinitor, frustrat că nu poate mai mult, merge în Italia, de data acesta, pentru a denigra imaginea României. Și, mulțumit, revine acasă pentru a arăta că ”s-a luptat pentru români”. În același timp, dă un semnal pentru potențialii investitori, să stea departe de România. De investițiile germane, promise în campania din 2014, majoritatea au uitat. Probabil, chiar și președintele.

Pentru a da un exemplu din istorie, din aria noastră geografică, în timpul războiului greco-turc cât și a luptei interne din Imperiul Otoman aflat în metastază, între adepții Republicii și cei ai Sultanului, la Pacea de la Londra din 1921, turcii, indiferent de tabere și viziune, în fața celorlalte state, s-au unit:

Spre surprinderea occidentalilor cele două delegații turce au apărut împreună în a doua zi a Conferinței. Au format aceeași tabără. Aparenta dușmănie dintre ele nu se constată. Marele vizir Tevfik Pașa a ținut să precizeze că în calitate de șef al delegației îi lasă cuvântul lui Bekir Sami Bey, șeful delegației de la Ankara care avea să vorbească în numele ambelor delegații. Reprezentanții puterilor europene, Lloyd George, Briand și contele Sforza au trebuit să accepte situația[1].

Cum ar fi ca la acest Summit, președintele și prim ministrul să fie uniți, să aibă aceeași agendă, cea a românilor? Cui folosește să existe mai multe tabere în România?

Silvio Berlusconi a fost ”ajutat” să demisioneze de către colegii săi din Consiliul European, Merkel și Sarkozy, care profitând de criza economică a Greciei, au pus presiune pe prim ministrul italian să accepte și el un împrumut de la FMI. Propuneri refuzate!

Oare, cum o reacționa președintele român când liderii europeni îi vor cere să facă ceva în numele României? Sau v-a acționa după modelul patentat de Victor Ponta cu celebra listă?

Cu siguranță nu-i putem pretinde lui Klaus Iohannis să înțeleagă cât de important este ca România să se prezinte unitar în extern. Să arate unitate, demnitate, viziune și bineînțeles să prezinte o strategie unitară de dezvoltare. Cerem poate prea mult dacă vrem să înțelegem acțiunile președintelui, să argumenteze de ce participă la anumite evenimente, care este scopul și esența activităților sale?

Cum toate acestea nu fac parte din agenda președintelui ci doar cum să facă să mai câștige un mandat, avem un președinte care atacă guvernul statului pe care-l reprezintă, majoritatea parlamentară aleasă de cetățenii români pe care-i reprezintă și o strategie bazată doar pe un singur punct și anume lupta împotriva corupției care este definită doar ca și concept.

În fond, care sunt realizările lui Klaus Iohannis din 2014 până azi? Ce a realizat președintele în mandatul său? A adus societății măcar un singur proiect care să fie identificat cu el? Ce a lăsat președintele Iohannis în urma sa?

Probabil, principala grijă a celor care-l coordonează este aceea de a nu-l lăsă liber în fața mass-mediei. Oare, când a dat Klaus Iohannis un interviu liber, fără să fie aranjat, fără întrebări cunoscute? Fără subiecte de genul caselor sau a Grupului Etnic German sau orice alt tip de întrebări care i-ar provoca un disconfort. Nici de întrebări nevinovate de genul ce ați făcut în mandatul dvs. de președinte, nu poate fi vorba.

În atare circumstanțe, pare de înțeles de ce comunică monosilabic, citește de pe foi, transmite înregistrări cu mesaje de la Cotroceni, ține conferințe de presă de un minut, două, comunică pe Facebook. În același timp subliniază defectele primului ministru, de parcă el ar fi un om de știință în comparație cu un umil politician.

Aflați în campanie electorală, cei de la PNL se simt atașați de Klaus Iohannis iar acesta se simte implicat în propria sa campanie, cu Referendumul. Cei de la PNL dacă vor să depășească PSD în sondaje, ar trebui să se delimiteze de Klaus Iohannis. Sau să explice de ce sunt solidari cu un personaj șters, fără personalitate, fără inițiativă, fără viziune, care s-a remarcat doar prin tăcere.

Mimând lupta cu Justiția, fiind contra majorității legilor adoptate, susținând demersul celor de la USR plus PLUS care vor o Românie fără penali și fără hoție de parcă restul societății românești își dorește una cu penali, nu militează pentru consolidarea instituțiilor statului în domeniul juridic ci pentru a contura o imagine în care ei sunt corecți față de restul clasei politice.

Vineri, în sediul Institutului Cultural Român, candidați la alegerile europarlamentare din partea PNL, în timpul campaniei electorale, s-au întâlnit cu tineri români din Londra. Din fotografiile postate, se observă ca masa era împânzită de cărți cu ”ilustrul gânditor” Klaus Iohannis. Fiind mult prea important față de pnl-iști, Klaus Iohannis nu se deplasează așa cum face fiecare autor unde se discută, dezbate cartea sa ci i-a trimis singuri să-i promoveze ideile.  Din ce cunoaștem, sediile ICR, prin lege nu au voie să fie puse la dispoziția politicienilor. În eventualitatea în care politicienii nu știu sau nu le pasă, ICR ar trebui să vină cu o explicație. Poate directorul ICR, Liliana Țuroiu schimbă taberele sau este doar neinformată cu ceea ce se petrece în instituția pe care o conduce? Oricum ar fi, nu este legal!

În primele zile de campanie pentru europarlamentare nu am auzit din partea partidelor de opoziție nimic despre Europa, despre ce se întâmplă în Europa, despre migrațiune, despre atacurile teroriste din U.E., despre Brexit, despre dublul standard în UE, despre fondurile europene, despre proiecte comune ale europarlamentarilor români (imposibil de imaginat acum), despre ce vor face cei care vor fi trimiși la Bruxelles, etc. Am auzit doar atacuri la PSD, la Dragnea si la adresa guvernului Dăncilă. Și, evident PSD, care se apără stângaci.

Iar Klaus Iohannis, la Summitul de la Sibiu, ca un majordom, v-a zâmbi și va încerca să fie pe placul celor care vor solicita orice României. În plus, va spune că lupta anticorupție este susținută de Consiliul European, în consecință, românii să nu rateze șansa de a  răspunde la întrebările sale mediocre de la Referendumul planificat fix în aceeași zi cu alegerile europarlamentare.

Încă un motiv pentru K. Iohannis de a transmite Europei că în România, Justiția este controlată politic.

[1] Mikusch D.V. Gazi Mustafa Kemal 1880-1938, Editura Scrisul Romanesc, Craiova, fără alte date, p. 60

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT