"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2019 / 18 ianuarie

Dayton în viziunea lui Erdoğan


Preocupat cu  construirea unei noi ordini mondiale, în teorie momentan, președintele turc jubilează, crezând că el a avut un rol primordial în decizia președintelui american de a-și retrage armata din Siria. Consideră că în sfârșit, după eșecurile privind poziționarea Turciei în perioada primăverii arabe, de data aceasta joacă un rol important în țara prietenului Assad. Și poate ca în viitorul apropiat să încerce din nou să-și arate independența față de colaboratorul său momentan, Vladimir Putin.

Cumhurbaskani-Erdogan-Bakir-Izzetbegovic-ile-gorustu-1125

Ieri, Vladimir Putin a fost la Belgrad, președintele croat la Ankara, liderul bosniecilor, Milorad Dodik a venit după președintele rus la Belgrad iar Erdoğan cere oficial rediscutarea acordului de la Dayton.

Cum Statele Unite nu mai reprezintă încredere – îl adăpostesc pe dușmanul numărul 1 al Turciei -, cu o Uniune Europeană neascultătoare, cu refuzul Interpol de a-i oferi profesori spre arest și scoli private drept cadou, acesta se orientează către state în care președintele poate decide pe loc în orice propunere.

Cum se vor dezvolta relațiile cu Rusia, având în vedere că pozițiile Turciei în politica externă contravin poziției Rusiei în Siria, Balcani și Crimeea? Cum auto – proclamatul lider al lumii islamice își justifică poziția față de tătarii din Crimeea, de musulmanii din Bosnia sau de vecinii săi din Siria? Sau de ce Statele Unite susțin înființarea statului Kurdistan?

Nostalgia imperialismului de altădată îi creează insomnii! Iar când în țară nu mai ai și alți oameni care să-ți spună ce cred ci numai ce vrei să auzi, pasul spre dezastru începe să se contureze.

Luat de val, căci una dintre caracteristicile turcului este entuziasmul fără fundament a profitat de vizita președintelui croat la Ankara pentru a cere revizuirea tratatului de la Dayton.

640x360_ae8b6628-4d0f-4568-a4a6-f676349c1536

Despre Bosnia, despre acordul de la Dayton am scris aici și aici. Mă număr printre cei care consider că Bosnia nu este un stat în adevăratul sens al cuvântului. Printre cei care cred că acest acord face mai mult rău decât bine! În momentul acestui acord impus, căci președintele american i-a încuiat într-o cameră pe cei trei președinți (1995) și le-a zis că nu pleacă până nu ies cu o soluție.

Sclipirea lui Miloșevici a contat. Așa că între posibilitatea de a pierde Bosnia a preferat să o împartă în trei. Cea mai mare parte, Serbia, Croația și dușmanii de atunci, musulmanii. A contat și faptul că Rusia era în reconstrucție.

Cum de-a lungul timpului am cunoscut oameni direct implicați, Aleksandar Rastović, ministru sârb la vremea aceea, mi-a povestit:

În opinia mea, războiul din Bosnia putea fi evitat. Cu câteva luni înaintea începerii operaţiunilor de război în Bosnia, liderii fostelor republici iugoslave au ţinut o serie de întrevederi bilaterale pentru a găsi o soluţie pentru un viitor stat iugoslav. În timpul unor astfel de discuţii, Slobodan Milošević, fostul preşedinte al Republicii Sârbe, a făcut o propunere interesantă pentru crearea unui stat iugoslav de dimensiuni reduse, care ar fi format din patru republici (Bosnia şi Herţegovina, Serbia, Muntenegru şi Macedonia).

Statul ar fi fost organizat ca o blândă federaţie, cu o libertate crescută pentru membrii federaţiei. Statul ar fi reglementat de un sistem prezidenţial ferm Preşedintele ar fi ales la fiecare patru ani din alte republici. Preşedintele Milošević a sugerat ca Alija Izetbegović, lider musulman şi pe atunci, preşedinte al Bosniei Herţegovinei, să devină preşedinte al Iugoslaviei astfel micşorate. Preşedintele Macedoniei, Kiro Gligorov, era dispus să accepte acest plan, dar, sub presiuni ale unor cercuri politice internaţionale, Alija Izetbegović a respins ideea. Câteva luni mai târziu, începea războiul în Bosnia. Consider că decizia liderului musulman a fost catastrofală.

Cei interesați, puteți citi integral interviul aici.

În 2012 l-am cunoscut pe liderul și pupila lui Erdoğan în Bosnia, Bakir Izetbegović. Un om deosebit de grijuliu, preocupat de faptul de a nu deranja pe cineva, de a nu supăra cumva vreun turc. Era perioada când Fethullah Gülen era apreciat de președintele turc. La concluzia președintelui bosniac cum că Fethullah Gülen este trimisul lui Allah pe pământ i-am recomandat să fie mai bine ancorat în realitate, nici măcar Fethullah Gülen nu a declarat acest lucru. Anul trecut, a declarat același lucru, doar că în locul lui Fethullah Gülen a zis Recep Tayyip Erdoğan!

Mai mult, televiziunea de stat turcă a prezentat în 2018 un serial despre Alija Izetbegović. A fost prezentat ca un erou, martir, omul care a menținut islamul pe harta Europei. Serialul s-a terminat cu ideea că Bosnia este tărâmul lui Allah iar cel care trebuie să vegheze la acest teritoriu este Recep Tayyip Erdoğan!

Un stat cu o economie precară, cu politicieni slabi, susținuți de orgoliile șeicilor, regilor din Orient, fac din această țară un teritoriu captiv. Iar Serbia are politicieni slabi, Ivica Dačić, ministrul de externe i-a cântat un cântec în turcă președintelui turc la masă, președintele sârb este ”frate” cu președintele turc iar apropiat grupului lor este si V. Ponta.

Iar dacă flacăra acestui conflict s-ar reaprinde, Recep Tayyip Erdoğan s-ar erija în rândul musulmanilor potenți care vor lupta să mențină islamul pe harta europeană și dreptatea în Siria, urmând ca apoi să găsească soluții și pentru Crimeea.

Ori aceste idei, prind greu contur chiar și în vise!

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT