"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2018 / 14 noiembrie

140 de ani de la alipirea Dobrogei la România


Anul Centenar ne oferă prilejul de a reflecta la propria istorie. Și nu doar la anul 1918. Un pas hotărâtor, un teritoriu românesc dar și multietnic s-a alipit definitiv la România. Un spațiu care ne oferă multe exemple, nu doar nouă ci și europenilor sunt legate de multiculturalism, etnicitate, drepturile minorităților. Un exemplu de convețuire, unitate și diversitate.

unire

Acum 140 de ani, pe 14 noiembrie, ca urmare a Congresului de la Berlin (13 iunie – 13 iulie 1878) Dobrogea revenea la România. Pregătirile pentru aplicarea deciziei au fost demarate în octombrie și s-au finalizat pe 13 noiembrie 1878 când domnitorul Carol și Mihail Kogălniceanu au redactat Proclamația către dobrogeni.

” Locuitori de orice naționalitate și religie, Dobrogea – vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân – de astăzi  face parte din România.

Voi de acum atârnați de un Stat unde nu voința arbitrară, ci numai legea dezbătută și încuviințată de națiune hotărăște și ocârmuiește.

Cele mai sfinte și mai scumpe bunuri ale omenirii: viața, onoarea și proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituții pe care ne-o râvnesc multe țări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre și nimeni nu le va putea lovi, fără a-și primi legitima pedeapsă.

Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menține ordinea și model de disciplină, de a ocroti pașnica voastră viețuire.

Salutați dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertății, drapelul dreptății și al păcii.

În curând provincia voastră, pe care constituțională, va primi o organizațiune definitivă. Care va ține seama de trebuințele și moravurile voastre, vare va așeza pe temelii statornice poziția voastră cetățenească.

Iubiți țara la a cărei soartă este lipită de acum și soarta voastră”

  • Tocmai citesc „România în Primul Război Mondial”, iar Glenn Torrey face următoarea afirmație (presupun că bine documentată): primirea Dobrogei după Congresul de la Berlin nu a trezit entuziasmul publicului român, aceasta fiind o provincie puțin dezvoltată economic. Nu a contat că fusese, așa cum apare în Proclamație, „veche posesiune a lui Mircea cel Bătrân”. Interesul a venit după dezvoltarea orașului Constanța, odată cu modernizarea și mărirea capacității portului, și legarea Dobrogei de restul țării prin Podul de la Cernavodă, ca și prin liniile de cale ferată.

    Răspunde

LEAVE YOUR COMMENT