"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2018 / 15 iulie

(Ne)Lovitura de stat la 2 ani. Proiect sau tentativă?


Acum 2 ani toate televiziunile, agențiile de știri, din întreaga lume deschideau jurnalul sau dedicau emisiuni speciale cu privire la ceea ce se întâmpla în Turcia. 251 de morți, tancuri pe străzi, bombardarea Parlamentului, blocarea podului peste Bosfor, arestarea Comandantului Forțelor Aeriene Turce, intrarea în direct prin FaceTime a președintelui Recep Tayyip Erdoğan.

Pe 14 iulie 2016 mă întorceam de la Istanbul. Cu câteva ore înainte, sub podul care acum poartă numele celor morți în evenimentele de atunci, erau ancorate nave militare. Mare mi-a fost mirarea așezării acestora sub pod, deoarece până atunci nu le zărisem vreodată.

O altă întrebare care a rămas fără răspuns este de ce în cazul pregătirii unei lovituri de stat, centrul operațiunii să fie blocarea unui pod, fie el și cel peste Bosfor și nu arestarea șefului securității, a ministrului apărării sau cel de la interne. Sigur și a președintelui turc împreună cu primul ministru. Nici azi, șeful securității nu a fost anchetat cu privire la evenimentul aniversat, comemorat sau contestat azi.

Mult timp de la ”lovitura de stat” prin care nu s-a schimbat nimic în afara victimelor, Turcia este astăzi într-o nouă paradigmă. Un președinte care a căpușat politic evenimentul, care a câștigat principalul rol în stat pe termen nedeterminat, un președinte și un grup politic care au schimbat sistemul politic într-unul prin care va deveni imposibil să piardă orice tip de alegeri pe care le va organiza.

Cei acuzați că au orchestrat ”lovitura„ Mișcarea Hizmet nu mai există în Turcia. Au fost dați afară, arestați, umiliți. Sute de mii s-au transformat în ”teroriști” și au primit ceea ce reprezintă cuvântul în forma sa pură. Unii, nu au acceptat umilirea și s-au sinucis. Unii au reușit să scape din Turcia, și s-au văzut nevoiți să înțeleagă pe propria piele ce este un apatrid. Sau să ceară azil politic. Sau cetățenie! Mulți din afara Mișcării, doar pentru presupuse legături, au fost considerați adepți.

Fethullah Gulen a negat încă din seara acelui 15 iulie că este amestecat în eveniment în contrast cu garanțiile președintelui turc care a declarat de mii de ori că mișcarea Hizmet dorea prin acea lovitură să dea Turcia Marilor Puteri.

Azi, la 2 ani, avem un partid politic condus de președintele Turciei, un sistem despotic prin care Parlamentul, Justiția au devenit propriile sale anexe iar economia abia se mai susține.Azi, turcii din Turcia sărbătoresc evenimentul ca unul care i-a reunit, le-a oferit încredere în forțele proprii, i-a înflăcărat și se declară mai hotărâți ca oricând să redevină mai mult decât au fost.

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT