"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2017 / 10 octombrie

Stalingrad, o gropă comună


În perioada 27 – 30 septembrie Ministerul Apărării Naţionale a organizat ceremonia de reînhumare a 345 de militari români în cimitirul românesc de la Roşsoska. An de an, MApN prin Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor continuă eforturile de căutare a militarilor decedaţi în stepele ruseşti.

2017-09-29 16.58.35

Stalingrad! Locul unde „a trăi” a cunoscut cele mai inumane trăiri! Durere fizică şi psihică, frig, deznădejde, lipsa unui orizont într-o atmosferă cu clădiri dărâmate, tranşee, lipsa copacilor, lipsa hranei au transformat decisiv militarii dar şi civilii. Armata a VI-a germană a fost cea care a primit ordinul de a cuceri osaşul Stalingrad, zona în care armata a 62-a sovietică a făcut istorie. Stalingrad (din 1925) a devenit Volvograd, oraşul de pe Volga, reconstruit cu grijă pentru a conserva trecutul. Pentru a arăta măreţia Imperiului, Lenin este cel mai oglindit chip din zonă, surprinzător poate pentru necunoscători că tocmai în oraşul lui Stalin, Lenin este mult mai bine promovat.  Una dintre explicaţii poate fi aceea că primul a construit un Imperiu, a fost paşnic în comparaţie cu Stalin, a iniţiat drumul sovieticilor. Poate aşadar fi Lenin scos din conştiinţa societăţii ruse? Poate reprezenta doar trecutul sau nostalgia de a reveni a ruşilor?

22 iunie 1941 reprezintă un moment de cotitură în desfăşurarea războiului dar şi a nostră. Hitler decide invazia Uniunii Sovietice, ca parte a planului său de a cucerii cea mai intinsă ţară. Fără a lua în calcul exemple din istorie ( Alexandru cel Mare, Imperiul Roman, Napoleon) sau considerându-se invincibil, alături de armata română au declanşat războiul împotriva „bolşevismului” a „comuniştilor” considerată ideologie totalitară, răul suprem care-l poate repezenta un sistem.

O decizie „de vară” a Fuhrerului  a dus armata germană în iarna din stepele ruseşti. În comparaţie cu Occidentul care avea autostrăzi, drumuri pe care nemţii le-au folosit, în Rusia infrastructura a îngreunat deplasarea armatei. Mai mult, cu cât înaintau spre Stalingrad, aprovizionarea armatei devenea mai greoaie. Cel de-al doilea război mondial a constituit o epocă a omenirii iar Stalingradul, oraşul universal. La momentul atacului, oraşul avea 450 000 de locuitori, 5 licee, 3 teatre. Era renumit pentru industria de armament si trafic pe drumuri şi râu. Oraşul se întândea pe 30 km de-a lungul fluviului Volga.

                          

Timpul înseamnă sânge!

Bătălia de la Stalingrad ne oferă nenumărate lecţii de istorie, de aceea este unică şi decisivă în contextul celui de-al doilea război mondial. Un război total, de la lupta cu tancurile, cu mitralierele, cu celebrii lunetişti printre care Vasili Zaitsev, la lupta corp la corp, lupta pentru fiecare casă. Lupta pentru fiecare centimetru de pământ. Toate acestea în contextul în care în luna septembrie se ajunge la temperaturi în jurul valorii de 0 grade, atacurile decisive au avut loc iarna unde temperaturile scad considerabil.

În acest context în care oraşul era întors pe dos la propriu, pământul răscolit, un singur copac a reuşit să rămână viu în tot oraşul. Alături de el Moara din Stalingrad, o mică parte din casa Pavlov ne arată cum şi cât de dur s-a dus războiul.

Celebrul ordin al lui Stalin prin care cei care se întorceau să fie împuşcati a contat în respingerea atacurilor germane. Cu Volga în spate ruşii aveau de ales de a înainta spre nemţi pe un teren accidental in care trebuiau să urce impotriva atacatorilor care coborau spere malul Volgăi şi erau aproape de victorie. Zile decisive, insistenţe, eforturi supraomeneşti, condiţii meteorologice aprige au dus la cea mai semnificativă bătălie din istorie.  Zilnic mii de morţi, mii de oameni care cădeau psihic. O luptă fără speranţă! Cu morţi în luptă, de foame sau de frig.

Cimitirul românesc de la Stalingrad

În oraşul de pe malul Volgăi au murit mult peste 100 000 de români. În stepele din regiunea Volgograd se află rămăşiţele celor aproximativ 2 000 000 de militari morţi în ceea ce a devenit cea mai importană bătălie din istorie. După dezintegrarea Uniunii Sovietice s-au format echipe care se ocupă cu căutarea acestora. Simbolic sunt adunaţi şi îngropaţi alături de camarazii lor. La 73 de ani de la începutul bătăliei de la Stalingrad, România a inaugurat cimitirul eroilor români căzuţi în Rusia. Proiectul adunării militarilor într-un cimitir reprezintă o normalitate. Nu analizăm aici ce căutam pe teritoriul ruşilor, alături de germani, italieni, unguri. Această normalitate a fost iniţiată de către Germania care din 1992 a demarat acţiunea de căutare a militarilor lor. În 1999 a fost inaugurat cimitirul german la Rosşoska. Lângă el, se află cimitirul românesc inaugurat în 2015. În 2015 au fost reînhumaţi 79 de militari,  în 2016 au fost reînhumaţi 594 iar anul acesta 345. Cimitirele sunt lângă şosea iar pe partea cealaltă a drumului se află cimitirul soldaţilor ruşi. Arhitectura acestui cimitir semnifică încercuirea care aduce aminte de faptul că armata germană a fost încercuită la Stalingrad şi obligată să capituleze.

Realizarea acestui cimitir cât şi a procedurii de căutare, deshumare şi reînhumare este un proces sinuos, complicat şi merită apreciate persoanele care s-au preocupat şi se preocupă. Printre acestea sunt secretarul general din MApN, Codrin Munteanu şi ambasadorul nostru la Moscova, Vasile Soare.

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT