"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2017 / 4 iulie

De la criza Qatarului la marşul pentru Justiţie


După referendumul prin care actuala conducere a Turciei şi-a consolidat definitiv puterea, din când în când mai apare un eveniment în care slăbita opoziţie reuşeşte să tragă un palid semnal de alarmă. De la primăvara arabă până la recenta criză a Qatarului, Turcia s-a situat diferit de partenerii ei tradiţionali.

19598955_1337052513029879_349786835979658139_n

Astfel, sintagma „zero probleme cu vecinii” de la începutul ascensiunii preşedintelui Erdoğan s-a transformat în atâţia vecini, atâtea probleme.

Printre puţinii prieteni ai preşedintelui turc se numără micuţul stat qatarez. Investiţiie Qatarului în Turcia sunt semnificative, iar interesele economice ale ambelor state primează în dauna cerinţelor statelor care au impus embargoul. În contrapondere, Turcia a arătat că nu se mai regăseşte în valorile europene. Recentul caz prin care Germania îşi retrage soldaţii de la baza NATO din Turcia dovedeşte lipsa comunicării dintre un stat care deţine a doua armată din alianţa nord-atlantică şi principalul motor economic al Uniunii Europene.

Imprevizibilul preşedinte turc nu mai reprezintă de mult un garant al partenerilor tradiţionali. Lipsa de consecvenţă pe termen mediu este cunoscută. De aceea, este interesat de urmărit cum în interior îşi va implementa măsurile date de Referendumul trecut cu suficient de multe suspiciuni.

De data aceasta, şeful partidului aflat încă în opoziţie Kemal Kılıçdaroğlu (CHP) a iniţiat un marş de protest de la Ankara la Istanbul (432 km).

Scurt istoric: Pentru a putea să-i ancheteze pe parlamentarii HDP (kurzi), AKP – partidul preşedintelui Erdoğan, care între timp a devenit atât preşedinte de partid, cât şi de ţară, cu ajutorul celor care acum au iniţiat marşul de protest – au ridicat imunitatea deputaţilor. Această mişcare s-a soldat cu arestarea a zece deputaţi de la HDP, inclusiv copreşedinţii partidului. Mai mult, acum când în urma acestei decizii a fost arestat şi un parlamentar de la CHP, preşedintele Kemal Kılıçdaroğlu a înţeles că trebuie să acţioneze. Poate urma chiar el, posibil pentru deja recunoscuta acuzaţie de terorism sau incitare la terorism.


Adalet înseamnă justiţie în limba turcă

Acesta a avut de-a lungul timpului suficiente momente de a protesta, de a acţiona dar de fiecare dată a pierdut. Mai mult sau mai puţin obiectiv. Având doar ce pierde, acesta se pare că încearcă să trezească interesul turcilor, să-i trezească din amorţire, să le readucă speranţa şi da posibilitatea de a protesta.

Enis Berberoğlu a fost condamnat săptămâna trecută la 25 de ani de închisoare pentru spionaj. Acesta este primul membru al legislativului de la Ankara condamnat la închisoare după suspendarea imunităţii parlamentare de anul trecut. A fost acuzat că a furnizat unui „ziar de opoziţie” imagini video cu un convoi de camioane în drum spre Siria (ianuarie 2014) cu acuzaţia că transportă arme Statului Islamic.

Oficialii turci au dezminţit informaţiile şi au motivat că acele camioane au transportat ajutoare umanitare. Ca urmare a acestui eveniment, deputatul turc a primit 25 de ani de închisoare. Interesantă este decizia instanţei în privinţa deputatului. În acest proces au mai fost condamnaţi doi ziarişti cu câte cinci ani de închisoare iar acesta din urmă cu 25 de ani.

În calităţile sale de deputat, cât şi redactor şef al ziarului Hürriyet, acesta a fost încarcerat la o închisoare din Istanbul. Astfel se explică marşul de la Ankara la Istanbul. Protestatarii au de gând să protesteze în faţa închisorii, dar e greu de conceput că vor putea intra în oraş. Cum în ultima perioadă zonele cunoscute pentru proteste ca Piaţa Taksim au fost închise tocmai pentru a împiedica protestatarii să se adune, este de aşteptat ca şi de data aceasta orice fel de protest care ar putea aduna câteva mii de oamenii să fie împiedicat de forţele de ordine.

Demersul marşului iniţiat de preşedintele partidului CHP, chiar dacă s-a bucurat de un interes scăzut, pe parcurs a adunat zeci de mii de oameni care s-au încolonat în drum spre Istanbul. Aceştia au arborat steagul turc care a măsurat peste 1 km lungime. Manifestanţii, în oraşul Düzce au fost trataţi cu îngrăşăminte naturale. Localnicii pro Erdoğan au aruncat din camioane îngrăşăminte pe locul unde aceştia au stat, iar în Sakarya (154 km de Istanbul) manifestanţii au fost întâmpinaţi cu pietre.

Evident, preşedintele turc i-a acuzat de terorism, apreciind că în spatele lor stau kurzii şi Fethullah Gülen: „drumul acestui marş ajunge la Kandil şi Pennsylvania”. După această afirmaţie, opt gazete au afişat această declaraţie pe prima pagină, iar analiştii turci se întreceau ca pe vremuri la noi în a explica, evident, câtă dreptate are liderul turc.

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT