"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2017 / 5 februarie

Autism politic


Acestă analiză nu este despre drept și mecanismele sale. Este despre bun simț, normalitate și logică. Este despre păcatele unei generații ratate, despre speranțele tinerilor și dorința părinților de a putea să vadă și în România o țară normală. O țară fără imixtiunea politicului în justiție – acolo unde fiecare guvern intervine arbitrar.

După adoptarea ordonanțelor discreționare, PSD dovedește că nu îi pasă de alegători, de societatea în fruntea căruia a ajuns. Au adoptat o atitudine cumpătată, au câștigat într-un mod exemplar alegerile din decembrie 2016 și cred că pot face ce vor. Contexul oferit de implozia Dreptei a oferit PSD-ului o șansă unică. O șansă pe care și-a anulat-o. Pentru că ei consideră că pot impune prin Ordonanțe de Urgență cam tot ceea ce doresc.

Surprinzător, acest guvern urmărește să șocheze. Negativ. Autist în privința logicii, a normalității. Dacă am fi fost în timp de război sau calamitate aș fi putut înțelege celeritatea adoptării acestor legi cât și publicarea pe timp de noapte a acestora în Monitorul Oficial. Altfel, nu! Adoptarea acestor ordonanțe pe șest, într-o noapte, îmi aduce aminte de scurtul dar șocantul regim legionar.

Într-un stat în care mai totul este întors pe dos, guvernul Grindeanu a hotărât să intre în istorie prin adoptarea mișelească și impunerea unor legi cel puțin discutabile. Pentru guvernul Grindeanu, cea mai arzătoare problemă a României, este acea a grațierii. Cu alte cuvinte, trebuie rezolvată cu rapiditate problema penalilor.

Nu contează problema șomajului, a locurilor de muncă, a Educației, starea jalnică a spitalelor, lipsa infrastructurii, creșterea nivelului de trai pentru un guvern socialist ci grațierea celor care au ales să eludeze legea și să devină infractori.

Modul netrebnic prin care au adoptat grațierea și modificările aduse Codului Penal dovedește intenția și premeditarea trecerii cu orice preț a acestor legi. Unde sunt acești ”bărbați” de stat, acei oameni care să își asume și să explice de ce este nevoie de aceste legi?

În situația în care infractori cunoscuți vor profita de prevederile acestei ordonanțe, mergând pe firul logic, rămâne posibilitatea contribuției pecuniare sau de lobby încă din timpul campaniei electorale – posibil înainte, ca atunci când se va ajunge la putere, aceștia să devină liberi. Și o posibilă explicație la faptul că acest guvern nu renunță.

Mi-ar fi plăcut să vad politicieni din PSD că iau atitudine. Că se desolidarizează de această Ordonanță, că au spirit civic, că trăiesc, că nu sunt doar umbre. Este imposibil ca în cel mai mare partid al țării să gândească toți la fel, să aibă aceleași idei. Ca și acum ceva vreme la PNL, PDL, etc partidele noastre politice s-au transformat în grupuri cazone în care ordinul coboară din fruntea iluminatului cu mustață (în acest caz) către baza onestă și plină de speranță a membrilor săi.

Obediența față de centru este așa de mare încât liniștea devine asurzitoare. Îi prefer pe cei care se pot înșela decât pe cei care sunt autiști. Când un guvern nu ține cont de zeci de mii de oameni (posibil sute de mii) creează o problemă, dincolo de tipul Ordonanței; când nu ține cont dar nici nu comunică se transformă într-unul arogant. Iar orgoliul și aroganța creează o prăpastie ce nu se va uita. Cu prețul distrugerii unei țări, nu mai zic a unui partid, guvernul merge înainte. Cu ale lui.

Fără opoziție, cu un președinte anost, mecanic, fără reacție, PSD-ul îl transformă pe acesta din urmă înt-un vector al unei societăți dezechilibrată politic și social.

Vrem aplicarea legii sau desfințarea ei?

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT