"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2016 / 6 septembrie

”Cine dracu`a mai văzut graniță prin mijlocul țării”


Azi când aproape s-a reușit scoaterea istoriei din programa școlară, iar un așa zis sociolog (profesor!) afirmă la TV, fără a fi contrazis, că Iorga falsifica istoria, iar L. Boia este un mare istoric, constat că suntem rupți de trecutul nostru. Nu ne mai interesează cine suntem, ce suntem, de unde venim, cum am venit, ce vrem, încotro mergem. Suntem doar generații gen Facebook, gen  WhatsApp, sau Twitter. Lipsa culturii generale nu trebuie adusă în discuție când vorbim de generații. Pentru că generațiile de azi sunt frumoase, inteligente și cu siguranță mult mai bune ca generațiile trecute. Unii se avântă în explicații cum că nu contează cât citești ci cum gândești fără a lua în calcul că dacă nu citești, nu ai ce gândi, ce cugeta, ce afla. Iar alții nu se mai întreabă nimic, iau totul de-a gata.

14199678_1131015483642125_2170135413802709996_n

Chiar dacă trăim vremuri confortabile iar citirile noastre sunt doar de pe rețelele de socializare, trebuie să respectăm dreptul unei părți a generației actuale ( nu generalizez) la necunoaștere, la neștiință.

Din ce în ce apar mai multe voci care au ca scop discreditarea istoriei românilor (a nu se confunda cu istoria României). Românii sunt și în afara actualelor granițe. Când acești ”specialiști”, în frunte cu Lucian Boia, care câștigă din ce în ce mai mulți adepți, (nu condamnăm generația tânără că nu citește dar putem concluziona că este manipulată) ne face să tragem un semnal de alarmă. Nu pentru istorici. Aceștia știu că istoria este o știință, că ea se scrie pe bază de documente, că rolul istoricul este de a restabili cu mijloacele științei istoriei cât și cu mijloacele auxiliare un trecut cât mai aproape de adevăr. Pentru epoca modernă și contemporană, din multitudinea de surse, putem ajunge cu reconstruirea trecutului chiar și pe minute. Deoarece istoria este o știință, nu se scrie pe bază de opinii sau de dorințe!

De aceea istoria este o știință. Iar pasionații de istorie, cu tot respectul, nu pot fi istorici. Însă, unii istorici pot juca un anumit rol în care, cu abilitate, se pot juca cu frânturi de adevăr puse în contexte dorite cu scopul urmărit de a ne condamna trecutul și nu autocritic, de a încerca să arate că trecutul indubitabil al istoriei noastre este de fapt un altul, că românii nu sunt un neam demn cu o istorie veche, că românii nu au luptat și s-au jertfit pentru idealul național ci că românii au fost aici, conduși de semeni de ai lor dar de alte nații, că istoria românilor este de pe la 1859 etc:

”Mă gândesc la toată disputa iscată în urma declaraţiei ambasadorului american de la Chişinău. Au fost acuze grave, nu foarte abile la adresa politicii americane, acuzat fiind ambasadorul Statelor Unite că nu cunoaşte deloc istoria. Nişte tineri isteţi s-au apucat să îi ofere manuale de istorie. Omul a spus foarte corect. A spus că Republica Moldova nu e România, a spus că are o istorie specifică şi are o istorie specifică, pentru că până la 1812 e aceeaşi istorie, nu cu a României, ci cu a Moldovei, România există abia de la 1859, trebuie să fim conştienţi de acest lucru, iar de două secole încoace, istoria Republicii Moldova e sensibil alta faţă de istoria României şi asta a marcat-o din toate punctele de vedere. România, sigur că e apropiată de Basarabia, au pornit dintr-un trunchi comun, dar nu poţi să spui că Basarabia este România. Afirmaţia corectă e că Basarabia nu e România sau că e aproape de România, dar nu e identică, nu sunt acelaşi lucru. Asta este. Ce s-a putut în 1918 nu s-a mai putut la 1989 sau la 1990, din mai multe motive, contextul internaţional cu totul altul şi Rusia, care îşi are interesele ei în zonă, dar mai ales şi asta nu se spune, din pricina faptului că basarabenii, să le spunem aşa, într-o majoritate evidentă, nu vor să se unească cu România. Problema nu este ce vrea România aici, ci dacă vor ei să se unească cu România. Cei mai mulţi preferă să trăiască într-o Republică Moldovă independentă”, a afirmat Lucian Boia, comentând declaraţiile ambasadorului Statelor Unite la Chişinău, conform cărora Moldova nu este România, iar Moldova are propria sa istorie şi propriile sale provocări.

Nu vom intra în detalii de genul, România există din 1862 și nu 1859, ci cum putem explica că între cei de dincolo de Prut și cei de aici nu există diferențe. Cel mai imporant argument, esențial în opinia noastră este limba. Limba română, religia, tradițiile. Cum putem explica aceste caracteristici esențiale în determinarea unei națiuni. Argumentele istorice, poziția geografică, conflictele se pot demonstra istoric și s-au demonstrat. Liantul care arată și dovedește existența unui neam, chiar dacă este separat de granițe este limba, limba română.

Scriam anul trecut că în spațiul locuit de români, divizat în Țara Românească, Muntenia, Ardeal, Moldova a existat dorința de unitate. Aceeași limbă, aceeași cultură, aceleași idealuri. Așa cum Nicolae Iorga conchidea: ”Țara Românească a avut odinioară un sens pe care foarte mulți l-au uitat și unii nu l-au înțeles niciodată; ea însemna tot pământul locuit etnograficește de români” ( Nicolae Iorga în Români și Slavi. Români și Unguri, București, 1922, p. 9). Acest ideal, această dorință de unitate o găsim de la Matei Basarab și Vasile Lupu la Dimitrie Cantemir, Miron Costin, Școala Ardeleană, Mihail Kogălniceanu, Nicolae Bălcescu, chiar și în scrierile istoricilor de după Marea Unire ca Nicolae Iorga, Constantin Giurescu sau Gheorghe Brătianu.

Tot în ideea desăvârșirii unității naționale, cu gândul la România Mare au participat în războiul balcanic Alexandru Averescu, Nicolae Iorga, Ion I. C. Brătianu și Constantin Argetoianu. Și ei ca și înaintașii lor au pus umărul la consolidarea României. României Mari!

Cu alte cuvinte, marea majoritate a istoricilor (a se citi istorici în adevăratul sens) au scris despre români, despre istoria românilor, despre idealurile românilor așa cum istoricii greci au scris despre idealurile lor, cei bulgari despre ale lor, cei slavi despre ale lor și așa mai departe. (am folosit comparația regională deoarece românii s-au dezvoltat în acest areal geografic. Altfel cădem în capcanele unor ”binevoitori istorici” care fac comparații de genul România – Danemarca, iar apoi trag concluzii).

Românii nu sunt nici mai deștepți, nici mai proști, nici mai altfel. Sunt un neam ca oricare altul, așezați într-un spațiu geografic de multe ori ostil dar, și așa, au rezistat, iar astăzi putem să fim aproape toată România datorită înaintașilor noștrii. Înaintași care au contribuit la cultura europeană, la dezvoltarea științei. Românii sunt europeni prin romanitate, latinitate, geografie, istorie.

Istoricii de consum temporar, cei care scriu istoria ca pe o telenovelă gen Lucian Boia vor dispărea împreună cu opera lor. Un neam cu aceeași domnitori, conducători, scriitori, oameni politici, diplomați, cultură comună nu se pot separa doar fiindcă un ambasador american, ori un ”binevoitor„ de prin România dorește acest lucru.

Micu, Șincai, Maior, Mihail Kogălniceanu, Hașdeu, Dimitrie Onciul, P.P. Panaitescu, Xenopol, Gheorghe Brătianu, C.C. Giurescu, Florin Constantiniu fără a mai aminti istoricii în viață, au dedicat studii istorice în privința acestui spațiu. Un spațiu cu o istorie tragică, cu un destin zbuciumat dar evident un spațiu al nostru, al românilor.

S-au publicat volume de documente, studii de specialitate, elitele de pe ambele maluri ale Prutului s-au considerat români, toți și-au asumat trecutul și toți speră la un viitor comun. Indiferent că dorește un ambasador,un istoric renegat sau o editură ”politică”, trecutul se poate înțelege doar împreună. Pentru că este al nostru și pentru că nu trebuie să ne explice alții ce suntem.

 

Mai jos, câteva opinii:

”Pentru români, Transilvania este leagănul naționalității noastre, este matca din care au ieșit roiuri române care, trecând dincoace de Carpați, au fundat statul lui Radu-Negru și al lui Bogdan-Dragoș, astăzi regatul liber și independent al României, dar care are în dosul ei drept zis de apărare naționalitatea română de peste Carpați: naționalitate care, de se va extermina în Transilvania, se va compromite și în România”

                                                                                   Mihail Kogălniceanu

 ”Azi, mama România, poate strânge pe toți copiii, iarăși, la sânul ei, Basarabia și Bucovina, cele două fiice răpite, s-au întors una după alta în casa părintească, iar Ardealul, frumosul leagăn al poporului român, de unde au descălecat întâii voievozi ai țărilor românești, a votat azi la Alba Iulia unirea cu Regatul Român”

                                                                                                                                                                     Regele Ferdinand I

”….această Românie unită să rămâie moștenirea strălucită pe care s-o lăsăm altor generații, ca să poată spune despre noi că n-am creat această țară printr-un noroc de care nu eram vrednici, ci am creat-o și menținut-o prin virtuțile noastre”

                                                                                                                      Nicolae Iorga

” …..comemorăm încununarea sforțărilor de veacuri susținute fără preget de avântul și tainicile puteri sufletești ale unui neam, pe care conștiința unității lui etnice și culturale îl împingea, cu o chemare imperioasă a destinelor sale, spre desăvârșirea unității politice….”

                                                                                                                      Gh.I.Brătianu

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT