"Să gândești este dificil.
De aceea majoritatea oamenilor judecă."
Carl Jung

IONUT COJOCARU

2015 / 14 octombrie

Istoria unei zone, Çanakkale


Este greu de stabilit care este evenimentul cel mai important din istoria milenară a turcilor. Fie că vorbim de migrația triburilor, de cucerirea balcanilor înainte de a cuceri Constantinopolul, de cucerirea celui mai important oraș la acea vreme (1453), de extinderea către inima europei sau de victoriile din zona orientală.

canakkale_02

Cu siguranță fiecare epocă istorică este marcată de un eveniment important. Pentru turcii secolului XX războiul de la Çanakkale reprezintă punctul de plecare al statului turc. Bătălia de la Çanakkale (1915 – 1916) a dat turcilor încredere, entuziasm și cel mai mare lider al lor: Mustafa Kemal, viitor Atatürk.

În acest război în care Marea Britanie a luptat alături de Australia, Noua Zeelandă și Franța împotriva Imperiului Otoman, Germaniei și Imperiului Austro-Ungar se punea problema existenței statului turc. Winston Churchill era pe atunci unul dintre ofițerii implicați în conflict.

Peninsula din afara Dardanelelor, devenise centru al evenimentelor războinice. Pierderile aliaților, în încercarea de a trece prin Strâmtori deveniseră semnificative și au încercat să înainteze în același timp și pe uscat către capitala statului turc. Încercarea era logică, deoarece dacă reușeau, Aliații ar fi reușit să atingă trei scopuri: Turcia ar fi fost constrânsă să facă pace, s-ar fi stabilit o legătură directă cu aliatul rus și s-ar fi închis cercul în Sud-Estul Europei Centrale.

Surprinzător, Marea Britanie adusese la lupta scoțieni, australieni, neozee­lan­dezi. Geniul strategic al lui Mustafa Kemal a ieșit în evidență în această bătălie de­ci­sivă pentru soarta statului turc, deoarece înfrângerea însemna ocuparea în totalitate a statului turc. Aliații au planificat debarcarea în trei locuri, urmând ca atacul decisiv să se dea la Ariburnu. Întâmplător sau nu, Mustafa Kemal, se afla în acel loc și cu o mobilizare exemplară a reușit cu mari sacrificii omenești să câștige acea fâșie. Bătălia de la Çanakkale, în istoria Turciei este sinonimă cu renașterea statului. Cum englezii nu puteau concepe să renunțe la Strâmtori și-au mobilizat forțele dând bătălia finală la Anafara, fiind așa cum se spune la 2 minute de victorie. Fără soluții, generalul Liman von Sanders (un fel de Henri Mathias Berthelot) l-a numit pe Mustafa Kemal comandantul suprem, entuziasmul și încura­jă­rile venite din partea conaționalului său au fost decisive pentru a obține victoria.

Astăzi orașul Çanakkale, Eceabat cât și împrejurimile ne arată că mergem pe urme ale istoriei. În orice direcție am privi gasim un monument, un tun vechi, submarin, steag, vapor etc. Pentru cei interesați sau/și pasionați de istorie, dincolo de superba zonă vă recomand să vizitați zona Anzac, locul – plaja unde armatele Australiei și Noii Zeelande au debarcat și și-au stabilit cartierul general, Lone Pine, Kilitbahir Kalesi – Cetatea Kilitbahir, sau cea care veghează intrarea în Dardanelele. Stilul arhitectonic al acestei cetăți este specific zonei, a fost construită de către Fatih Sultan Mehmet pentru a inchide Marea după ce reușise cucerirea Constantinopolului.  Controlul „apelor” le-a conferit otomanilor dezvoltarea și liniștea pregătirii viitoarelor campanii.

Istoria antică ne arată că această zonă este importantă nu numai din punct de vedere geostrategic dar și că a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri. Nu foarte departe de orașul Canakkale se află Troia, orașul atât de frumos descris de Homer. Cel care a reușit descoperirea sa a fost arheologul german Heinrich Schliemann. Desigur negustorii turci nu pierd ocazia de a face din această realitate un bun prilej de a fructifica simbolul „actual” al cetății și anume calul. Acesta se gasește  inscripționat, pictat, sculptat peste tot, parcă la întrecere cu chipul fondatorului Republicii.

Turcii se pricep să creeze un cult pentru trecut. Pentru trecutul lor de unde exagerările nu lipsesc. Pentru vizitatorii turci vizita în această zonă este presărată cu muzee, cu cetăți pe ambele maluri, cu steagul turc vizibil de oriunde am privi și care veghează parcă la trecerea feribotului de pe un mal pe altul. Peninsula Gelibolu păstrează urmele victoriei navale din 18 martie, care de asemenea, această dată este inscripționată pe un vârf de munte. Muzeul marinei este un loc în care obuzele și armele navale (toate de proveniență străină, în special germană și franceză) îți arată practic cum au decurs lucrurile. La intrare, un monument în care pe o placă la picioarele lui Mustafa Kemal stă scris: au plecat, n-au trecut, nu vor trece!

Importanța acestei zone strategice, importanța acestui război care a reprezentat viitorul statului turc este bine reflectată în zecile de obiective turistice, muzee și cimitire unde eroii turci și-au găsit locul. Machete audio-video, discursuri motivaționale, starea de spirit, hărți, planuri de luptă, mii de cărți detaliază aceast eveniment, acest război care pentru turci a însemnat păstrarea uneia dintre cele mai râvnite rute maritime, Strâmtorile cât și acel petec de pământ european.

No comments so far.

LEAVE YOUR COMMENT