Note de călătorie


In perioada 17-24 iunie am efectuat un turneu in Balcani. Scopul calatoriei a fost de a cauta cercetatori, istorici, universitari in scopul cunoasterii, dezvoltarii unor proiecte de cercetare comuna cat si apropierea mediului academic roman de cel din proximitatea vestica. Prima oprire a fost la Belgrad, 17 aprilie unde m-am intalnit cu dr. Serdar Rudić  directorul institutului de istorie din cadrul Academiei Oamenilor de Stiinta din Serbia.

2013-06-17 14.12.21

De asemenea am remarcat ca in cadrul unei cladiri impunatoare institutele si centrele de cercetare ale Academiei sunt concentrare in aceeasi cladire. Colegii istorici mi-au povestit despre colegul lor Slavko Terzic, ilustrul diplomat sarb care in momentul de fata este ambasadorul Serbiei in Rusia. Cu toate aceastea am retinut ca tine legatura cu colegii din cadrul Institutului cat si ca si-a suspendat proiectele de cercetare pana la revenirea de la post. Domnul  Serdar Rudić  s-a aratat incatat de demersul meu si m-a asigurat ca doreste sa contribuie atat dumnealui cat si colegii sai de dezvoltarea raporturilor istorice dintre cele doua state.

Doamna  dr. Aleksandra Pavićević, directorul Institutului de Etnografie din cadrul Academiei Oamenilor de Stiinta din Serbia m-a asteptat in aceeasi cladire, doua etaje mai sus. Intalnirea a fost utila, am aflat lucruri interesante din zona domniei sale de studiu si am ramas cu un mic regret ca nu voi putea fructifica in cadrul Centrului pe care il conduc studiile domniei sale din cauza tematicilor diferite.

Dr. Miloš Jagodić, profesor in cadrul departamentului de istorie din cadrul Universitatii din Belgrad  ne astepta. Am schimbat impresii, am discutat despre evenimentele istorice prin care au trecut statele noastre, am constatat ca in cadrul departamentului Universitatii din Belgrad, cu privire la istoria romanilor nu sunt traduse in engleza decat doua carti. La intrebarea dumnealui cati dintre istoricii sarbi sunt tradusi la noi, recunosc ca nu am stiut sa-i raspund. O persoana care are ca preocupari cercetarea secolui XX, mi-a facut cadou ultima carte a domniei sale cu privire la Istoria Serbiei 1912-1915.  Tot din discutiile cu colegul sarb am aflat ca Gavrilo Princip, cel care l-a asasinat pe principile Franz Ferdinand, crima care a stat la baza declansarii primului razboi mondial, in Serbia  este vazut ca erou.

A doua zi din turneul prin Balcani ne-a dus la Niš. Niš-ul este al II-lea oras ca marime si importanta din Serbia. In cadrul Universitatii de aici Facultatea de Istorie si Filosofie este una recunoscuta in tara. Decanul facultatii, Goran Maksimović, specializat in literatura sarba mi-a facut o expunere a modului cum administreaza facultatea, ce proiecte au in derulare cat si faptul ca sunt deschisi la colaborari cu vecinii romani.

2013-06-18 12.51.39

foto impreuna cu Goran Maksimović si Aleksandar Rastovic

Tot in cadrul Facultatii l-am cunoscut pe profesorul emerit Ljubisa Mitrovic, directorul centrului de studii balcanice din Niš. Am ramas impresionat de rezultatele centrului dumnealui cuantificate in carti. Majoritatea le-am adus si in cadrul bibliotecii centrului de studii sud-est europene si orientale.

2013-06-18 13.50.00

Tot in cadrul Faculatatii am vorbit cu asistentii profesorului Ema Miljkovic, Milos Djordjevic, Milena Kacic si Vladimir Aleksic. Un profesor din Serbia poate avea pana la cinci asistenti. Am ramas placut impresionat de modul lor de abordare si de analiza a evenimentelor istorice cat si de faptul ca toti asistentii vorbesc fluent 3-4 limbi de circulatie.

2013-06-18 11.08.22

Am parasit Serbia incantat de mediul academic pe care l-am gasit si cunoscut. Increzator in viitoare proiecte de cercetare comuna. Am constatat ca intre noi si vecinii nostrii, raporturile de cercetare sunt slab dezvoltate. Per ansamblu, Serbia mi-a lasat impresia ca este mult inaintea noastra in multe privinte. Oamenii, trecuti prin multe si grele incercari sunt mai deschisi, mai increzatori si mai bine angrenati in realitatile cotidiene. In ceea ce priveste salariile din invatamant…nu o sa le spun aici…dar sunt mai mari decat cele din Romania.

Urmatoarea destinatie a fost Bosnia Herzegovina. Drumul catre Sarajevo s-a dovedit incitant odata cu trecerea in BIH pe teritoriul Republicii Srspka. Pe o distanta de aprox. 80 km am fost opriti de politie de patru ori. Verificari si reverificari…in asteptarea probabil a unei mici atentii. Politistii din Srpska au aratat ca nu vorbesc decat limba sarba. Ajunsi la Sarajevo, politistii bosnieci comunicativi si in engleza s-au dovedit intr-adevar de ajutor, conducandu-ne catre adresa unde trebuia sa ajungem.

Intalnirile din Sarajevo au inceput de dimineata, unde l-am vizitat pe rectorul International BURCH University, Huseyin Padem. S-a aratat interesat de proiectul nostru si si-a aratat toata deschiderea catre viitoarele colaborari. Dupa intalnirea cu domnia sa am mers sprea a discutat cu decanii de la Facultatile cu specializarile solicitate de noi.

Urmatoarea intalnire am avut-o la Institutul de Istorie din Sarajevo cu dr Husnija Kamberović, directorul institutiei cat si cu dr. Admir Mulaosmanovic si cu drd. Sedad Bešlija. Pentru noi intalnirea a fost la fel de benefica ca si precedentele.

2013-06-20 09.44.47

Din discutii am aflat ca starea din BIH este departe de a parea rezolvata. O tara de patru milioane cu mai multi parlamentari decat are Romania, cu peste 150 de ministrii cu trei comunitati puternice si incapatanate, greu de solutionat. Acordul de la Dayton, unul nereusit dupa parerea mea este departe de a oferi o solutie si o speranta oamenilor. Cei din zona spun ca bosniecii cauta sa se inarmeze pentru a nu mai fi luati prin surprindere dupa ce fortele KFOR se vor retrage peste doi ani. Tot ei spun ca iesirea de 20 km a BIH la Marea Adriatica ar putea fi blocata de un viitor pod construit de Croatia cu sprijinul UE. Pentru cei care nu stiu Croatia este vecina BIH atat la N cat si la S iar acest pod ar lega teritoriul croat fara a mai fi nevoie de trecerea prin Bosnia. Tot BIH nu recunoaste Kosovo pe principiul ca daca ei recunosc Kosovo, Rebuplica Srspka se va uni cu Serbia. Ma intrebam cum ar reactiona politicienii nostrii daca ar trece prin ceva asemanator. Faceti un exercitiu de imaginatie!

Cum Sarajevo este incarcat de istorie, nu puteam sa nu trec si sa revad celebrul pod despre care am tot citit ca Gavrilo Princip l-a asasinat pe principele Franz Ferdinand. Din muzeul dedicat acestui eveniment aflat chiar la capatul podului

2013-06-19 19.43.09

dar si din incercarile mele de a ma lamuri reiese ca Gavrilo Princip nu se afla pe pod sau sub pod.  Convoiul in care se afla principele a trecut perpendicular fata de cum este asezat podul iar acesta daca statea sub pod nu avea vizibilitate iar daca se afla pe pod era observat din departare. Asa ca nu ramane decat varianta  ascunderii sale pe partea de vizavi de pod.

2013-06-19 19.33.20

O cladire istorica, refacuta, vechea biblioteca a orasului arsa, spun bosniecii de sarbi in timpul ultimului razboi:

2013-06-19 21.55.26

 Unul din principalele bulevarde din Sarajevo poarta numele lui Tito. La unul din capetele sale este o flacara care arde continuu si este pusa acolo in semn de recunostinta fata de liderul iugoslav. Pe locul unde se gaseste aceasta flacara, a stat Tito si s-a adresat oamenilor in una din vizitele sale in acest splendid oras.

2013-06-19 21.30.11

Dupa vizita prin centrul orasului, un oras al simbolurilor daca e sa ne referim la faptul ca in centrul orasului sunt asezate la distante mici trei lacasuri de cult, cladari de patrimoniu dedicate celor trei comunitati care convietuiesc in Sarajevo: ortodoxe, catolice si musulmane. Seara, undeva la poalele muntelui ne-am oprit la mormantul liderului bosniac Alija Izetbegović, primul presedinte al BIH, independente. Filosof, un om simplu, modest, care a depus eforturi sustinute pentru consolidarea acestui stat.

2013-06-19 23.07.46

Cei care au stat langa el in ultimele zile spun ca a cerut sa fie inmormantat in cimitirul eroilor victimelor din razboiul 1992-95. Oficialitatile se gandisera sa-i faca un mausoleu, dar presedintele nu a fost de acord. Fiul sau, pe care l-am cunoscut la o intalnire la Istanbul, presedinte al BIH prin rotatie, pare sa-i calce pe urme.

2013-06-19 23.11.25

O simpla constatare, numarul mortilor din cauza acestui razboi este de ordinul zecilor de mii. Majoritatea tineri.

2013-06-19 23.07.09

Din programul vizitei noastre nu putea lipsi vizitarea celebrului si salvatorului tunel din timpul razboiului cu sarbii, transformat in muzeu.

Sarajevo-map

Tunelul face legatura intre aeroportul international Sarajevo si populatia bosniaca izolata in aceasta parte a zonei. In lungime de aproximativ 800 m acesta a fost folosit pentru a transporta arme aduse in special de catre turci pentru bosnieci. Este interesant cum au reusit bosniecii sa reziste atata timp, dotati precar din punct de vedere militar. Un muzeu contra uitarii.

 Sarajevo_tunnel_museum

La etaj, o mama care si-a pierdut fiul si-a oferit casa spre a putea contribui la echiparea partii bosniece cu ajutoare in special din partea statelor musulmane. Alija Izetbegović i-a oferit doamnei o casa noua pentru a putea transforma intreaga cladire in museu insa doamna si-a pus la dispozitie casa pentru cei interesati sa vada prin ceea ce au trecut bosniecii in acele timpuri….insa a refuzat sa plece din propria casa.

Sarajevo_tunnel_museum_(1)

Dupa vizitarea acestui muzeu drumul nostru s-a indreptat spre Podgorica, capitala Muntenegrului. Dincolo de aspectele istorice si politice, acest stat este unul binecuvantat de Dumnezeu in privinta frumusetii naturii.

2013-06-20 13.34.59 2013-06-20 13.51.59  2013-06-20 13.52.11 2013-06-20 13.52.14 2013-06-20 13.52.24 2013-06-20 13.57.04 2013-06-20 13.57.05 2013-06-20 13.57.08 2013-06-20 13.57.17

Canionul Piva, cel mai splendid din Europa prin care curg apele raului Drina merita vazut. Cel putin o data!

Dupa trecerea prin Muntenegru, spre Albania, am poposit la Tirana. Cine spune ca in Turcia se conduce periculos sa mearga in Albania.  Regulile nu se respecta nici macar atunci cand politistii stau in intersectii. Prietenii mei de aici imi spuneau ca merg din 2-3 luni cu masinile in service. Am avut intalniri cu decanul de la Stiinte Politice de la Universitatea Epoka, Bekir Çınar, cu rectorul universitatii Beder, vechiul meu amic Ferdinand Gjana, specializat in studii de Securitate  cu care am stabilit pasii unor colaborari viitoare.

Tirana m-a surprins negativ. Am avut impresia ca sunt intr-un oras de provincie nesemnificativ.2013-06-21 16.35.35

Singurul monument interesant  este moscheea construita in 1793 de catre Et`hem bey.  Poate si amanuntul ca N. Hrusciov a fost cel care a pus piatra de temelie a cladirii Operei din Tirana.Cei din zona spun ca restul cladirilor au fost daramate. Tot la Tirana am cunoscut un avocat, drd. in istorie care mi-a lasat o impresie placuta si cu care sper sa colaborez, domnul Klodjan Shaqiri.

2013-06-21 18.51.30

De la domnul Klodjan Shaqiri am aflat ca „dusmanii” traditionali ai albanezilor sunt pe langa sarbi, cazul Kosovo sunt grecii si italienii. El sustine ca grecii au facut primul genocid in zona prin uciderea in masa a 250 000 de albanezi in zona Çamëria. Autorul acestui genocid in opinia domniei sale ar fi colonelul Napoleon Zerva. Tot de la el am aflat ca prin Tratatul de la Londra din 1912, regiunea Çamëria a fost luata Albaniei si data Greciei. Situatia Albaniei este mult diferita de a noastra. Practic este singurul stat din zona mai sarac decat Romania. In 1994 in Albania s-a organizat un referendum pentru alegerea formei de guvernamant. Peste 50 % din populatia a optat pentru monarhie. Ceva asemanator cu Referendumul nostru din 2012, cei aflati la putere nu au recunoscut referendumul si s-a continuat pentru sistemul  cu Republica. Din discutii domnul Klodjan observand ca gasesc similitudini cu poporul albanez mi-a replicat: „daca am ajuns sa ne comparam cu romanii, este grav”. Ideea principala care reiese din discutiile cu albanezii este ca exista o mare conspiratie in care toti au ceva cu ei. Iar din acesta cauza, o tara cu aprox. 3.5 milioane de locuitori nu se poate regasi.

A doua zi, drumul nostru a continuat spre Kosovo. Albania este o tara a contrastelor. Autostrada catre Kosovo este unul dintre ele. La granita cu Kosovo nu am fost primiti decat dupa ce am achitat o taxa de 30 euro, asigurarea masinii.  Prima oprire, Prizren un oras linistit, frumos cu un aer medieval avand in centru o moschee construita de Sinan Pasa. Ne-am intalnit cu familia  Nimetullah Hafiz si sotia sa TACİDA ZUBÇEVİÇ – HAFIZ, ambii cercetatori si profesori universitari conducatorii unui centru de turcologie.

2013-06-22 13.40.50

Ne-au primit cu caldura, ne-au arata rezultatele cercetarii lor cat si dorinta de a participa la proiecte comune. Doamna profesor, nascuta la Sarajevo, casatorita in Kosovo a renuntat sa incerce sa ajunga in BIH datorita procedurilor complicate pentru obtinerea vizei. Tot la Prizren am vizitat locul unde este inmormantat regele sarb Dusan cel Mare (1331-1355). Din pacate zona nu poate fi vizitata fara acordul KFOR, astfel esti avertizat ca soldatii pot deschide focul in orice moment fara atentionare daca te incumeti sa treci dincolo de limita KFOR.

2013-06-22 14.04.02

Dupa Prizren am mers catre Pristina unde erau afise cu Bill Clinton prin tot centrul orasului. Mai mult are si un bulevard cu numele sau, cat si o statuie. Cum vroiam sa revenim in tara pe la Niš nu aveam de unde banui ca o stampila pe un pasaport cu numele Kosovo ii va face pe vamesii sarbi sa ne spuna ca ei nu recunosc this things  si ca urmare daca vrem sa trecem in Romania trebuie sa traversam „aceasta chestie” pana la granita cu Macedonia dupa care putem reintra in Serbia. Indiferent daca este legala aceasta situatie sau nu, nu pot sa nu admir demnitatea poporului sarb. Printre altele vamesul era convins ca ce a fost al sarbilor mai devreme sau mai tarziu va reveni sarbilor. Asa ca vrand-nevrand a trebuit sa traversam Kosovo, noroc ca nu este un stat mare, si sa trecem prin Macedonia.

Am constatat ca atat Macedonia, Serbia si Bulgaria au capitalele conectate prin autostrazi. Bucurestiul nu este conectat cu nicio capitala din pacate. Interesant ca in Macedonia se plateste o taxa si la intrare si la iesire de pe autostrada.  Intoarcerea in tara s-a facut pe la Vidin spre Calafat unde am traversat celebrul pod finalizat dupa foarte multi ani.

Bal si kan, frumusete, nebunie, tensiune, ambitii, incapatanare toate se regasesc in acest spatiu in care puntea unui dialog pare departe de a se contura. Sper sa reusim sa gasim parghiile necesare in viitorul apropiat. Sase state, aceeasi limba! Recunoscuta doar de sarbi!